SUFRAGERÍE, sufragerii, s. f. 1. Cameră în care se servește masa și care este mobilată cu mobilele necesare pentru aceasta. Cînd intrarăm în sufragerie, însetați, plini de foame și de frig, ne izbi deodată lumina vie a lumînărilor. SADOVEANU, O. I 452. În sufrageria conacului... o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. REBREANU, R. II 70. Se așteptau musafiri la masă. În sufragerie se auzea zgomot de tacîmuri. VLAHUȚĂ, O. A. 150. 2. Mobilierul dintr-o sufragerie (1), compus din masă, bufet etc. Sufragerie de nuc. – Variantă: sofrageríe (C. PETRESCU, O. P. II 117, CARAGIALE, O. II 99, ALECSANDRI. T. I 93) s. f.

SUFRAGERÍE ~i f. 1) Cameră în care se servește masa. 2) Mobilier pentru asemenea cameră. [G.-D. sufrageriei; Sil. su-fra-] /sufragiu + suf. ~ărie

sofragerie sf vz sufragerie

sofragerie f. sală de mâncare.

sofrageríe f. (d. sofragiŭ. D. rom. vine ngr. sofradzaria). Camera în care e masa de mîncare (numită și sală de mîncare, după fr. sale à manger, ĭar pe la internate, cazarme, închisorĭ refectoriŭ). – Și su-.

sufrageríe (su-fra-) s. f., art. sufragería, g.-d. art. sufrageríei; pl. sufrageríi, art. sufrageríile (-ri-i-)

sufrageríe s. f. (sil. -fra-), art. sufragería, g.-d. art. sufrageríei; pl. sufrageríi, art. sufrageríile (sil. -ri-i-)

sufragerie

sofragerie, -riei gen. a.

SUFRAGERÍE s. sală de mese, sală de mâncare, (înv. și reg.) prânzitor, (înv.) sală de ospețe.

SUFRAGERIE s. sală de mese, sală de mîncare, (înv. și reg.) prînzitor, (înv.) sală de ospețe.