2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

transportor, ~oare [At: GHEOM.-TRIGON. 84v/31 / V: (îvr) ~ter sm, (înv) ~teriu sn / Pl: ~i, ~oare / E: fr transporteur] 1 a Transportator (1). 2 a (Îs) Bandă (saupânză) ~oare Bandă rulantă. 3 sm (Rar) Vagonetar. 4 sm Muncitor care supraveghează și conduce un transportor (5). 5 sn (Teh) Instalație automată care permite realizarea transportului continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, prin intermediul unor cupe, jgheaburi etc., montate pe bandă rulantă. 6 sn (Mil; îs) ~ blindat Autovehicul blindat prevăzut cu annament ușor (mitraliere și puști-mitraliere) și destinat transportului infanteriei. 7 sn (Mat; îvr) Raportor1.

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

TRANSPORTÓR1, transportoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.

TRANSPORTÓR2, -OÁRE, transportori, -oare, adj. Care transportă, care duce. Realizarea prețioasei inovații, bazată pe principiul benzii transportoare, rezolvă cu succes problema atît de importantă a transportului cărămizilor din cuptor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.

TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].

TRANSPORTÓR, -OÁRE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)

TRANSPORTÓR2 ~oáre n. 1) Instalație pentru transportarea continuă a unor materiale la distanțe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur

TRANSPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transportór1 (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre

!transportór2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoáre

transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre

transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.

TRANSPORTOR adj. purtător. (Bandă ~.)

Intrare: transportor (adj.)
transportor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transportor
  • transportorul
  • transportoru‑
  • transportoare
  • transportoarea
plural
  • transportori
  • transportorii
  • transportoare
  • transportoarele
genitiv-dativ singular
  • transportor
  • transportorului
  • transportoare
  • transportoarei
plural
  • transportori
  • transportorilor
  • transportoare
  • transportoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: transportor (s.n.)
transportor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transportor
  • transportorul
  • transportoru‑
plural
  • transportoare
  • transportoarele
genitiv-dativ singular
  • transportor
  • transportorului
plural
  • transportoare
  • transportoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transportor (adj.)

  • 1. Care transportă, care duce, care cară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: purtător attach_file un exemplu
    exemple
    • Realizarea prețioasei inovații, bazată pe principiul benzii transportoare, rezolvă cu succes problema atît de importantă a transportului cărămizilor din cuptor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.
      surse: DLRLC

etimologie:

transportor (s.n.)

  • 1. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Transportor-melc = șnec
      surse: Sinonime
  • 2. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Transportor aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ.
    surse: MDN '00
  • 4. Avion, navă de transport.
    surse: MDN '00

etimologie: