3 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANSPORTOR, -OARE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.
transportor, ~oare [At: GHEOM.-TRIGON. 84v/31 / V: (îvr) ~ter sm, (înv) ~teriu sn / Pl: ~i, ~oare / E: fr transporteur] 1 a Transportator (1). 2 a (Îs) Bandă (saupânză) ~oare Bandă rulantă. 3 sm (Rar) Vagonetar. 4 sm Muncitor care supraveghează și conduce un transportor (5). 5 sn (Teh) Instalație automată care permite realizarea transportului continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, prin intermediul unor cupe, jgheaburi etc., montate pe bandă rulantă. 6 sn (Mil; îs) ~ blindat Autovehicul blindat prevăzut cu annament ușor (mitraliere și puști-mitraliere) și destinat transportului infanteriei. 7 sn (Mat; îvr) Raportor1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANSPORTOR, -OARE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANSPORTOR1, transportoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSPORTOR2, -OARE, transportori, -oare, adj. Care transportă, care duce. Realizarea prețioasei inovații, bazată pe principiul benzii transportoare, rezolvă cu succes problema atît de importantă a transportului cărămizilor din cuptor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSPORTOR, -OARE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSPORTOR, -OARE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRANSPORTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRANSPORTOR2 ~oare n. 1) Instalație pentru transportarea continuă a unor materiale la distanțe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
transporter sm vz transportor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
transporteriu sn vz transportor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transportor2 (desp. tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
transportor1 (desp. tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportori; f. sg. și pl. transportoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!transportor1 (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportori; f. sg. și pl. transportoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!transportor2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transportor s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
transportor adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportori; f. sg. și pl. transportoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRANSPORTOR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRANSPORTOR adj. purtător. (Bandă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
transportor, transportoareadjectiv
- 1. Care transportă, care duce, care cară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: purtător
- Realizarea prețioasei inovații, bazată pe principiul benzii transportoare, rezolvă cu succes problema atît de importantă a transportului cărămizilor din cuptor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830. DLRLC
-
etimologie:
- transporteur DEX '09 DEX '98 DN
transportor, transportorisubstantiv masculin transportoare, transportoaresubstantiv feminin
etimologie:
- transporteur DN
transportor, transportoaresubstantiv neutru
- 1. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă. DEX '09 DLRLC DN
- Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541. DLRLC
- 1.1. Transportor-melc = șnec. Sinonimesinonime: șnec
-
- 2. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Transportor aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. MDN '00
- 4. Avion, navă de transport. MDN '00
etimologie:
- transporteur DEX '09 DEX '98 DN