10 definiții pentru transportor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

transportor, ~oare [At: GHEOM.-TRIGON. 84v/31 / V: (îvr) ~ter sm, (înv) ~teriu sn / Pl: ~i, ~oare / E: fr transporteur] 1 a Transportator (1). 2 a (Îs) Bandă (saupânză) ~oare Bandă rulantă. 3 sm (Rar) Vagonetar. 4 sm Muncitor care supraveghează și conduce un transportor (5). 5 sn (Teh) Instalație automată care permite realizarea transportului continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, prin intermediul unor cupe, jgheaburi etc., montate pe bandă rulantă. 6 sn (Mil; îs) ~ blindat Autovehicul blindat prevăzut cu annament ușor (mitraliere și puști-mitraliere) și destinat transportului infanteriei. 7 sn (Mat; îvr) Raportor1.

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

TRANSPORTÓR1, transportoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.

TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].

TRANSPORTÓR, -OÁRE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)

TRANSPORTÓR2 ~oáre n. 1) Instalație pentru transportarea continuă a unor materiale la distanțe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transportór2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoáre

transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.

Intrare: transportor (s.n.)
transportor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: tran-spor-tor, trans-por-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transportor
  • transportorul
  • transportoru‑
plural
  • transportoare
  • transportoarele
genitiv-dativ singular
  • transportor
  • transportorului
plural
  • transportoare
  • transportoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transportor (s.n.)

  • 1. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Transportor-melc = șnec
      surse: Sinonime
  • 2. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Transportor aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ.
    surse: MDN '00
  • 4. Avion, navă de transport.
    surse: MDN '00

etimologie: