transportor, ~oare [At: GHEOM.-TRIGON. 84^v/31 / V: (îvr) ~ter sm, (înv) ~teriu sn / Pl: ~i, ~oare / E: fr transporteur] 1 a Transportator (1). 2 a (Îs) Bandă (saupânză) ~oare Bandă rulantă. 3 sm (Rar) Vagonetar. 4 sm Muncitor care supraveghează și conduce un transportor (5). 5 sn (Teh) Instalație automată care permite realizarea transportului continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, prin intermediul unor cupe, jgheaburi etc., montate pe bandă rulantă. 6 sn (Mil; îs) ~ blindat Autovehicul blindat prevăzut cu annament ușor (mitraliere și puști-mitraliere) și destinat transportului infanteriei. 7 sn (Mat; îvr) Raportor¹.

TRANSPORTOR, -OARE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].

TRANSPORTOR, -OARE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)