2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trampa vt [At: DN3 / Pzi: ~pez / E: fr tremper] (Frr) 1 A stropi (abundent) cu un lichid. 2 A îmbiba cu un lichid. 3 A însiropa un tort3. 4 (Teh) A înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid.

TRAMPÁ vb. I. tr. 1. A stropi (abundent) cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♦ A însiropa un tort. 2. (Tehn.) A înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid. [< fr. tremper].

TRAMPÁ vb. tr. 1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ◊ a însiropa un tort. 2. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid. ◊ a aplica pasta inflamabilă pe bețele de chibrit. (< fr. tremper)

A TRAMPÁ ~éz tranz. livr. rar 1) A uda din abundență; a umple în toată masa (cu un lichid). 2) tehn. A scufunda într-o baie cu lichid (fierbinte). /<fr. tramper

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

TREÁMPĂ s. f. v. trampă.

trampă2 sf [At: LĂCUSTEANU, A. 127 / Pl: ~pe / E: fr trempe] (Pfm; adesea prt) Categorie1 (3).

trampă1 sf [At: GORJAN, H. II, 29/21 / V: (reg) trea~ / Pl: ~pe / E: tc trampa] 1 (Îrg) Schimb în natură Si: troc1, (îvr) trămpăluire. 2 (Îrg; pex) Schimb de obiecte. 3 (Reg; îe) A-i face (cuiva) ~pa A ajuta pe cineva în realizarea unui scop. 4 (Reg; îae) A-i mijloci cuiva o întâlnire, o afacere, o relație. 5 (Pfm) Aranjament (prin intermediari).

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Mold.) Schimb în natură; troc. Vîndurăm vreo cîtăva marfă cu bani peșin și mai făcurăm și trampa cu alte mărfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29. (În forma treampa) Hai să facem treampa: dă-mi carul și na-ți boii. CREANGĂ, P. 40. – Variantă: treámpă s. f.

trampă f. Mold. schimb (de lucruri): să facem trampă, dă-mi carul și na-ți boii CR. [Turc. trampa].

1) trámpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. sîrb.] trampa, d. it. tramúta, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb cu ceva.

2) trámpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, călitură). Barb. Teapă, caracter.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trampá vb., ind. prez. 1 sg. trampéz, 3 sg. și pl. trampeáză

trampă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. trampei; pl. trampe

trampă (reg.) s. f., g.-d. art. trampei; pl. trampe

trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trámpă (-pe), s. f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa.Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.

trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărțile de joc cu altele măsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.

Intrare: trampa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trampa
  • trampare
  • trampat
  • trampatu‑
  • trampând
  • trampându‑
singular plural
  • trampea
  • trampați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trampez
(să)
  • trampez
  • trampam
  • trampai
  • trampasem
a II-a (tu)
  • trampezi
(să)
  • trampezi
  • trampai
  • trampași
  • trampaseși
a III-a (el, ea)
  • trampea
(să)
  • trampeze
  • trampa
  • trampă
  • trampase
plural I (noi)
  • trampăm
(să)
  • trampăm
  • trampam
  • tramparăm
  • trampaserăm
  • trampasem
a II-a (voi)
  • trampați
(să)
  • trampați
  • trampați
  • tramparăți
  • trampaserăți
  • trampaseți
a III-a (ei, ele)
  • trampea
(să)
  • trampeze
  • trampau
  • trampa
  • trampaseră
Intrare: trampă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trampă
  • trampa
plural
  • trampe
  • trampele
genitiv-dativ singular
  • trampe
  • trampei
plural
  • trampe
  • trampelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treampă
  • treampa
plural
  • treampe
  • treampele
genitiv-dativ singular
  • treampe
  • treampei
plural
  • treampe
  • treampelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trampă, trampesubstantiv feminin

  • 1. regional Schimb în natură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: troc
    • format_quote Vîndurăm vreo cîtăva marfă cu bani peșin și mai făcurăm și trampa cu alte mărfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29. DLRLC
    • format_quote Hai să facem treampa: dă-mi carul și na-ți boii. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
    • 1.1. familiar Aranjament, afacere (prin intermediari). DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.