13 definiții pentru trainic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic.

TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic.

trainic2, ~ă a [At: VARLAAM, C. 233 / Pl: ~ici, ~ice / E: trai + -nic cf bg траен, трайни] 1 (D. obiecte) Care se menține mult timp în stare bună Si: rezistent, solid, temeinic (1), (fam) tare (3), (rar) trăinicel (1). 2 (D. abstracte) Care persistă în timp Si: durabil, persistent, viabil. 3 (D. ființe și d. plante) Care are putere de viață Si: rezistent, robust, viguros. 4 (Îrg) Înaintat în vârstă Si: matur1.

trainic1 s [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: ns cf trai] (Reg) Loc îngrădit unde pasc vitele peste zi.

TRÁINIC, -Ă, trainici, -e, adj. Care durează, ține, se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. O carte veche, încîlcită și legată în piele foarte trainică. GALACTION, O. I 207. Vasul e de aur virgin... zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151. E vorba de o femeie pe care au zidit-o meșterii în părete spre a-l face să fie mai trainic. ODOBESCU, S. II 510. ◊ (Adverbial) Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45.

TRÁINIC ~că (~ci, ~ce) Care ține sau se păstrează mult timp; durabil. Cunoștințe ~ce. /trai + suf. ~nic

trainic a. durabil, solid. [Tras din trăì].

tráĭnic, -ă adj. (d. traĭ saŭ bg. traen, trainic). Durabil, rezistent: casă, haĭnă traĭnică. Adv. A zidi traĭnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tráinic adj. m., pl. tráinici; f. tráinică, pl. tráinice

tráinic adj. m., pl. tráinici; f. sg. tráinică, pl. tráinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÁINIC adj. 1. v. solid. 2. v. durabil. 3. durabil, indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.) 5. v. persistent.

TRAINIC adj. 1. puternic, rezistent, solid, tare, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 2. durabil, rezistent, solid, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 3. durabil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 5. durabil, persistent, rezistent, (livr.) peren. (Efecte ~.)

Trainic ≠ șubred, netrainic, trecător


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AERE PERENNIUS v. EXEGI MONUMENTUM AERE PERENNIUS.

Intrare: trainic
trainic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trainic
  • trainicul
  • trainicu‑
  • trainică
  • trainica
plural
  • trainici
  • trainicii
  • trainice
  • trainicele
genitiv-dativ singular
  • trainic
  • trainicului
  • trainice
  • trainicei
plural
  • trainici
  • trainicilor
  • trainice
  • trainicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trainic

  • 1. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine.
    exemple
    • O carte veche, încîlcită și legată în piele foarte trainică. GALACTION, O. I 207.
      surse: DLRLC
    • Vasul e de aur virgin... zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • E vorba de o femeie pe care au zidit-o meșterii în părete spre a-l face să fie mai trainic. ODOBESCU, S. II 510.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: