trainic², ~ă a [At: VARLAAM, C. 233 / Pl: ~ici, ~ice / E: trai + -nic cf bg траен, трайни] 1 (D. obiecte) Care se menține mult timp în stare bună Si: rezistent, solid, temeinic (1), (fam) tare (3), (rar) trăinicel (1). 2 (D. abstracte) Care persistă în timp Si: durabil, persistent, viabil. 3 (D. ființe și d. plante) Care are putere de viață Si: rezistent, robust, viguros. 4 (Îrg) Înaintat în vârstă Si: matur¹.