4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

trăgaci, ~ace [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 204 / V: (reg) tragace, ~e sf / Pl: ~, (reg) ~găci, sf, ~uri sn / E: trage + -aci] 1-2 a (Pop; d. animale) Trăgător (2, 4). 3 sm Trăgător (11). 4 sn Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul Si: trăgător (21), (reg) cocoș. 5 sn (Arg) Revolver. 6 sf (Reg) Sanie. 7 sn (Reg) Tâlv (6). 8 sn (Reg) Mâner la pieptenele de pieptănat lâna, cânepa etc. Si: (îrg) mănunchi. 9 sf (Reg) Unealtă de dogărit cu care se trag cercurile pe vasele de lemn Si: (reg) cleștar. 10 sn (Reg) Tirbușon (1). 11 sf (Reg) închizătoare la ușă, în formă de limbă Si: (reg) trăgaie (1). 12 sn (Reg) Cârlig la plug de care se prind cocârțeala și potângul. 13 sn (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 14 sf (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria).

TRĂGÁCI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGÁCI2, trăgace, s. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se trage cu degetul arătător pentru a descărca arma. Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.

TRĂGÁCI3, -E, trăgaci, -e, adj. (Despre animale) De tracțiune; p. ext. care trage bine la ham sau la jug. Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197. Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43.

TRĂGÁCI1, trăgaci, s. m. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131.

TRĂGÁCI2 ~e n. Dispozitiv la armele de foc pe care se apasă cu degetul arătător (pentru a declanșa încărcătura). /a trage + suf. ~aci

TRĂGÁCI1 ~e adj. pop. (despre animale de tracțiune) Care trage bine la jug sau la ham; trăgător. /a trage + suf. ~aci

trăgácĭ, -ce adj. și s. (d. trag, ca sugacĭ d. sug). Care trage bine în jug: boŭ trăgacĭ. Care trage bine (cu arcu, cu pușca), trăgător, ochitor, chitacĭ. S. n., pl. e și urĭ. Pedică, feru pe care puĭ degetu și tragĭ cînd ocheștĭ cu pușca.

trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăgáci3 (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce

trăgáci1 (pop.) adj. m., pl. trăgáci; f. sg. și pl. trăgáce

trăgáci2 (trăgător) s. m., pl. trăgáci

trăgáci (piesă la arme de foc) s. n., pl. trăgáce

trăgáci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgáci; f. sg. și pl. trăgáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂGÁCI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trăgáce (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragače (Candrea). – Der. tragă, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targă. Nu știm dacă tragă, s. f. (lopată cu care se rînește băligarul) ar fi același cuvînt.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăgaci, trăgace s. n. 1. (intl.) armă de foc; revolver, pistol. 2. mamelonul sânului.

Intrare: trăgaci (adj.)
trăgaci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
  • trăgace
  • trăgacea
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
  • trăgace
  • trăgacele
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
  • trăgace
  • trăgacei
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
  • trăgace
  • trăgacelor
vocativ singular
plural
Intrare: trăgaci (persoană)
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
  • trăgaciule
  • trăgace
plural
  • trăgacilor
Intrare: trăgaci (piesă)
trăgaci1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgace
  • trăgacele
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgace
  • trăgacelor
vocativ singular
plural
Intrare: trăgace
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgace
  • trăgacea
plural
  • trăgaci
  • trăgacile
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgacii
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăgaci (adj.)

  • 1. popular (Despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trăgător (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Banul caii așeza Și la pluguri că-i punea... Trăgaci ca șoimii, Fugaci ca leii. PĂSCULESCU, L. P. 197.
      surse: DLRLC
    • Slăbesc vitele trăgace. ȘEZ. VI 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trage + sufix -aci.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

trăgaci (persoană)

etimologie:

  • Trage + sufix -aci.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

trăgaci (piesă)

  • 1. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trăgător (instrument) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rămînea cu mîna moartă pe trăgaci sau pe cuțit. MACEDONSKI, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trage + sufix -aci.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX