opțiuni
  • info

12 definiții pentru trăgaci (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

trăgaci, ~ace [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 204 / V: (reg) tragace, ~e sf / Pl: ~, (reg) ~găci, sf, ~uri sn / E: trage + -aci] 1-2 a (Pop; d. animale) Trăgător (2, 4). 3 sm Trăgător (11). 4 sn Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul Si: trăgător (21), (reg) cocoș. 5 sn (Arg) Revolver. 6 sf (Reg) Sanie. 7 sn (Reg) Tâlv (6). 8 sn (Reg) Mâner la pieptenele de pieptănat lâna, cânepa etc. Si: (îrg) mănunchi. 9 sf (Reg) Unealtă de dogărit cu care se trag cercurile pe vasele de lemn Si: (reg) cleștar. 10 sn (Reg) Tirbușon (1). 11 sf (Reg) închizătoare la ușă, în formă de limbă Si: (reg) trăgaie (1). 12 sn (Reg) Cârlig la plug de care se prind cocârțeala și potângul. 13 sn (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 14 sf (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria).

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGACI1, trăgaci, s. m. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131.

tragace sf vz trăgaci

trăgacie sf vz trăgaci

trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăgaci3 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci2 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

Intrare: trăgaci (persoană)
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
  • trăgaciule
  • trăgace
plural
  • trăgacilor
tragace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăgacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăgaci, trăgacisubstantiv masculin

  • 1. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ochitor țintaș
    • format_quote Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • Trage + sufix -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.