opțiuni
  • info

12 definiții pentru trăgaci (persoană)

din care

Explicative DEX

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

trăgaci, ~ace [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 204 / V: (reg) tragace, ~e sf / Pl: ~, (reg) ~găci, sf, ~uri sn / E: trage + -aci] 1-2 a (Pop; d. animale) Trăgător (2, 4). 3 sm Trăgător (11). 4 sn Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul Si: trăgător (21), (reg) cocoș. 5 sn (Arg) Revolver. 6 sf (Reg) Sanie. 7 sn (Reg) Tâlv (6). 8 sn (Reg) Mâner la pieptenele de pieptănat lâna, cânepa etc. Si: (îrg) mănunchi. 9 sf (Reg) Unealtă de dogărit cu care se trag cercurile pe vasele de lemn Si: (reg) cleștar. 10 sn (Reg) Tirbușon (1). 11 sf (Reg) închizătoare la ușă, în formă de limbă Si: (reg) trăgaie (1). 12 sn (Reg) Cârlig la plug de care se prind cocârțeala și potângul. 13 sn (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 14 sf (Bot; reg) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria).

TRĂGACI, -CE, trăgaci, -ce, subst., adj. 1. S. n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanșa percutorul. 2. S. m. Trăgător (II 2). 3. Adj. (Pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau la jug; de tracțiune. – Trage + suf. -aci.

TRĂGACI1, trăgaci, s. m. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131.

tragace sf vz trăgaci

trăgacie sf vz trăgaci

trăgaciu m. cel ce trage bine cu arcul. ║ n. limbuliță ce descarcă o armă de foc.

Ortografice DOOM

trăgaci3 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci2 (trăgător) s. m., pl. trăgaci

trăgaci adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgaci; f. sg. și pl. trăgace

Sinonime

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. v. țintaș. *3. adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, țintaș. (~ de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite ~, adică de povară.)

Intrare: trăgaci (persoană)
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciul
  • trăgaciu‑
plural
  • trăgaci
  • trăgacii
genitiv-dativ singular
  • trăgaci
  • trăgaciului
plural
  • trăgaci
  • trăgacilor
vocativ singular
  • trăgaciule
  • trăgace
plural
  • trăgacilor
tragace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăgacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăgaci, trăgacisubstantiv masculin

  • 1. Cel care trage cu o armă de foc; trăgător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ochitor țintaș
    • format_quote Florea Cazacu era trăgaci la [tunul] Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 131. DLRLC
etimologie:
  • Trage + -aci. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.