opțiuni
  • info

9 definiții pentru țintaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.

ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.

țintaș sm [At: DELAVRANCEA, O. II, 106 / A și: (reg) țintaș / Pl: ~i / E: țintă1 + -aș] 1 Persoană care trage la țintă1 (20) Si: ochitor, trăgaci, trăgător, (rar) țintitor (2), (reg) țelaș (1), țeluitor (1). 2 Persoană care trage bine cu arcul sau cu pușca Si: (reg) țelaș (2), țeluitor (2). 3 (Înv; Trs) Țintar (10). 4 (Reg) Bou cu țintă1 (10) în frunte.

ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgaci, trăgător. Iată: ești țintaș bun? CAMILAR, N. II 352. Sînteți trei voinici tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu. DELAVRANCEA, O. II 106.

ȚINTAȘ ~i m. Persoană care țintește bine (cu o armă); ochitor. Un ~ de elită. /țintă + suf. ~aș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țintaș s. m., pl. țintași

țintaș s. m., pl. țintași

țintaș s. m., pl. țintași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚINTAȘ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.)

ȚINTAȘ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.)

Intrare: țintaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintaș
  • țintașul
  • țintașu‑
plural
  • țintași
  • țintașii
genitiv-dativ singular
  • țintaș
  • țintașului
plural
  • țintași
  • țintașilor
vocativ singular
  • țintașule
  • țintașe
plural
  • țintașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintaș, țintașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ochitor trăgaci trăgător
    • format_quote Iată: ești țintaș bun? CAMILAR, N. II 352. DLRLC
    • format_quote Sînteți trei voinici tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu. DELAVRANCEA, O. II 106. DLRLC
etimologie:
  • Țintă + sufix -aș. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.