O definiție pentru trăgace
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trăgace (-ci), s. f. – (Banat) Sanie. Sb. tragače (Candrea). – Der. tragă, s. f. (Olt., sanie), prin contaminare cu targă. Nu știm dacă tragă, s. f. (lopată cu care se rînește băligarul) ar fi același cuvînt.
Intrare: trăgace
trăgace substantiv feminin
| substantiv feminin (F122) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||