2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

trântori [At: DAMÉ, T. 120 / Pzi: ~resc / E: trântor] 1 vt A distruge trântorii (1) dintr-un stup. 2 vi (Fam; rar) A sta ca un trântor (2) Si: a lenevi.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trântorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trântor, a lenevi. – Din trântor.

A TRÂNTORÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor

TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ.

trântor sm [At: CANTEMIR, IST. 164 / V: (îrg) ~tur, (reg) ~ndor, ~tăr, ~on, ~e, ~ture, ~tuv, ~tură sf / Pl: ~i / E: ns cf trânt2] 1 Masculul albinei. 2 (Fam; fig) Persoană care nu vrea să muncească și care trăiește din munca altora Si: leneș. 3 (Ent; reg) Muscă-de-cal (Gastrophilus equi). 4 (Ent; reg; îf trândor) Tăun1 (1) (Tabanus bovinus).

TRÎ́NTOR, trîntori, s. m. Bărbătușul albinei (insectă care nu ia parte la producerea mierii și care, după roit, este exterminată de albinele lucrătoare). Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325. După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383. ♦ Fig. Persoană care nu vrea să muncească și trăiește din munca altora. V. parazit. Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29. Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.

TRÎNTORÍ, trîntoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trîntorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trîntor, a lenevi. (Fig.) Trîntoresc încă în țărîna udă, culcate, lubenițe lungi. STANCU, D. 250.

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu

trântor m. 1. albină mare sau bărbătească care nu lucrează, ci mănâncă numai (Crabro): trântorii n’au ac; 2. fig. leneș. [Slav. TRǑTŬ, bondar].

trî́ntor m. (bg. trŭntol, trŭtol, sîrb. trut, a. î., d. vsl. trontŭ, gărgăun, bondar. V. trînd). Masculu albineĭ. Fig. Om leneș, parazit.

trîntorésc v. tr. (d. trîntor). Extermin trîntoriĭ dintr’un stup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trântorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 să trântoreáscă

trântorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. trântoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNTORÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

A trântori ≠ a lucra, a munci, a se trudi

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneș. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)

TRÎNTOR adj., s. 1. adj., s. indolent, leneș, puturos, trîndav, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin. Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.) 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare și ~.)

arată toate definițiile

Intrare: trântori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trântori
  • trântorire
  • trântorit
  • trântoritu‑
  • trântorind
  • trântorindu‑
singular plural
  • trântorește
  • trântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trântoresc
(să)
  • trântoresc
  • trântoream
  • trântorii
  • trântorisem
a II-a (tu)
  • trântorești
(să)
  • trântorești
  • trântoreai
  • trântoriși
  • trântoriseși
a III-a (el, ea)
  • trântorește
(să)
  • trântorească
  • trântorea
  • trântori
  • trântorise
plural I (noi)
  • trântorim
(să)
  • trântorim
  • trântoream
  • trântorirăm
  • trântoriserăm
  • trântorisem
a II-a (voi)
  • trântoriți
(să)
  • trântoriți
  • trântoreați
  • trântorirăți
  • trântoriserăți
  • trântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • trântoresc
(să)
  • trântorească
  • trântoreau
  • trântori
  • trântoriseră
Intrare: trântor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântor
  • trântorul
  • trântoru‑
plural
  • trântori
  • trântorii
genitiv-dativ singular
  • trântor
  • trântorului
plural
  • trântori
  • trântorilor
vocativ singular
  • trântorule
  • trântore
plural
  • trântorilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trântori

etimologie:

  • trântor
    surse: DEX '98 DEX '09

trântor

  • 1. Masculul albinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325.
      surse: DLRLC
    • După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383.
      surse: DLRLC
  • 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29.
      surse: DLRLC
    • Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146.
      surse: DLRLC
    • Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.
      surse: DLRLC

etimologie: