2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTÍT, -Ă, trântiți, -te, adj. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit. – V. trânti.

TRÂNTÍT, -Ă, trântiți, -te, adj. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit. – V. trânti.

trântit2, ~ă [At: RUSSO, S. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: trânti1] 1 a Care este doborât la pământ Si: tăvălit (1). 2 a (Pop; d. plante) îndoit spre pământ Si: (reg) tulit. 3 a (D. obiecte) Care este aruncat cu putere sau cu ciudă Si: azvârlit. 4 a (D. uși, porți) Izbit puternic. 5 a (D. oameni) Care s-a aruncat brusc și cu toată greutatea corpului la pământ. 6 a (Fam; d. oameni) Așezat într-o poziție comodă Si: lungit, tolănit (1). 7 a (Fam; îe) A fi ~ la pat A fi bolnav. 8 a (D. un obiect de îmbrăcăminte) Pus la repezeală, neglijent. 9 sf (Reg) Trântă (1). 10 sf (Reg; îlv) A se da de-a ~a A se trânti1 (16).

trântit1 sn [At: ALR I, 1439/69, 335 / Pl: (nob) ~uri / E: trânti1] 1-2 Trântire (1). 3 (Reg) Trântă (1).

TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc. 2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului. 3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tărtja.

TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos. ♦ Fig. (Fam.) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă. ♦ A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc. 2. Refl. A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului. 3. Tranz. A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent. 4. Refl. recipr. A se lua la trântă, a se lupta corp la corp. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă). ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Cf. bg. tărtja.

trânti2 vr [At: MÎNDRESCU, L. P. 36 / Pzi: ~tesc / E: trânt2] (Reg) A face trând2 la picioare.

trânti1 [At: CORESI, EV. 79 / V: (reg) trin~ / Pzi: ~tesc, (reg) trânt, trântiu / E: vsl трѫтити, bg търтя, pn trḁcić] 1 vt (Șfg) A culca la pământ Si: a doborî. 2 vt (Subiectul indică animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa. 3 vt (Fam; fig) A face să cadă la un examen, la o votare etc. Si: a respinge. 4 vt (C. i. un obiect, o povară etc.) A arunca cu putere (sau cu ciudă), izbind de ceva. 5 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) de (sau la) pământ A doborî (pe cineva). 6 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) la dubă (sau la gros, la temniță) A băga (pe cineva) la închisoare. 7 vt (Pop; îe) A o (sau a i le) ~ (cuiva) în obraz (sau în nas) sau a i-o ~ (cuiva) A spune cuiva ceva fără menajamente, în față. 8 vt (C. i. ușa, poarta) A face să se izbească cu putere. 9 vt (Pfm; c. i. un pumn, ghiont etc.) A lovi (pe cineva) Si: a aplica, a da. 10 vt (Fam; fig) A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui Si: (reg) a troncăni (2). 11 vr A se așeza brusc, amncându-se cu toată greutatea corpului. 12 vr (Fam) A se așeza într-o poziție comodă Si: (pop) a se tolăni (1). 13 vr (Pfm; pex) A se culca (12). 14 vt (Fam) A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte. 15 vt (Fam) A se îmbrăca în grabă, neglijent. 16 vrr A se lua la trântă (1) Si: (reg) a se turna1 (11). 17 vt (Fam; fig) A face ceva (acționând energic, în grabă, violent, zgomotos). 18 vr (Mun) A se ruga de cineva.

TRÎNTÍ, trîntesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) un obiect, o povară etc.; a azvîrli. Trîntea cărțile cu mare zgomot. DUMITRIU, N. 38. Cînd ajunse acasă, trînti sacul jos. ISPIRESCU, L. 267. Paharul ce-l aveam în mînă, trîntindu-l pe masă, se sparse în bucăți. BOLINTINEANU, O. 379. Cobilița și-o trîntea, Iute-acasă se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 560. ◊ Expr. A trînti pe cineva la dubă (sau la închisoare, la gros, la temniță) = a băga la închisoare. De punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la gros! ALECSANDRI, T. I 117. Aș ieși și nu cutez, Că părinții mă păzesc, Și ei dacă mă găsesc, În temniță mă trîntesc. BIBICESCU, P. P. 71. ♦ Intranz. (În corelație cu alte verbe) A arunca lucrurile cu ciudă, a-și da drumul mîniei. Se miră că singur moșneagul nu trîntește și nu înjură. C. PETRESCU, S. 34. Baba... se sculă cu noaptea-n cap și începu a trînti și a plesni prin casă. CREANGĂ, P. 7. ♦ A culca (la pămînt), a doborî. Turcul sfîșie cămașa osînditului și-l trînti în genunchi cu pieptul pe proțap. GALACTION, O. I 290. Ipate odată mi ți-o și înșfacă de cozi, o trîntește la pămînt și-o ține bine. CREANGĂ, P. 177. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca din șa pe călăreț. Săriți de opriți calu!... nu mă lăsa, Ioane, că mă trîntește. ALECSANDRI, T. I 185. Calul ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. ♦ Fig. (Familiar) A respinge un candidat la un examen; a nu promova. ♦ Intranz. A lovi tare. Pepelea... trîntindu-i cu măciuca aceea peste cap, l-au omorît. SBIERA, P. 5. Fuga la fereastra boierului și începe a trînti cu ciocul în geamuri. CREANGĂ, P. 66. ♦ A mișca puternic (uși, porți); a face să se izbească; a izbi. Ieși pe poartă și o trînti îndărăt cu piciorul. DUMITRIU, P. F. 65. Bătrînul de se mînie, strigă, trîntește ușile. DELAVRANCEA, H. T. 16. Vîntul trîntește, gemînd, și ușile tinzii și poarta. COȘBUC, P. II 61. 2. Refl. A se așeza brusc, aruncîndu-se cu toată greutatea corpului. M-am trîntit pe iarbă și încep să tremur. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Se trînti îmbrăcat în pat, cu fața în sus, cu mîinile împreunate sub ceafă. C. PETRESCU, C, V. 49. Se dezbrăcă, se trînti pe pat. REBREANU, R. I 226. 3. Tranz. A-și pune la repezeală un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, neglijent. Apoi își trînti căciula în cap. DUMITRIU, N. 24. Ci eu cu pălăria trîntită pe-o ureche Trec fluierînd un cîntec pe drumul îndrăzneț. BENIUC, V. 60. Într-o clipă îmi trîntisem cizmele cele galbene, binișul, legătura la cap și hangerul la brîu. GHICA, S. 4. 4. Refl. A se lua la trîntă, a se lupta corp la corp, a se bate în luptă dreaptă. Voi vreți să vă trîntiți cu mine? SBIERA, P. 182. Ce vrei, îl întrebă zmeul, din luptă să ne luptăm, din pușcă să ne pușcăm, ori din trîntă să ne trîntim? ȘEZ. II 53. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A face, a produce (acționînd energic, violent, zgomotos). Trîntește o brumă pe păreți, de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254. Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare. ALECSANDRI, P. A. 150. Întru auzul cuvintelor acestora, Scaraoțchi trînti un hohot de rîs, de se cutremurară păreții. NEGRUZZI, S. I 88. ♦ A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. Trîntea cîteva vorbe de-și aducea aminte pînă la moarte! SADOVEANU, O. VI 207. ♦ A aplica lovituri, a lovi, a izbi cu furie, cu violență. Leagă turbinca strîns la gură, o pune sub cap, mai trîntindu-le prin turbincă niște ghionturi. CREANGĂ, P. 303. Trage podul la o parte Că-ți trîntesc un glonț în spate. BIBICESCU, P. P. 367.

TRÎNTÍT, -Ă, trîntiți, -te, adj. Așezat într-o poziție comodă; lungit, tolănit. Obișnuia să stea după-amiazi trîntită pe pat, citind romane. REBREANU, I. 64. Unde se gîndește, însă, stînd în jețul ei trîntită? MACEDONSKI, O. I 85. Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28.

A TRÂNTÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, persoane) A face să cadă cu putere, lovind sau aruncând. 2) (uși, porți) A închide, izbind cu zgomot. 3) fam. (persoane) A respinge la un examen, punând o notă insuficientă. 4) fam. (pumni, ghionturi etc.) A aplica cu violență. ◊ ~ una (o vorbă sau o prostie) a spune o vorbă nepotrivită. 5) fam. A pune în cantitate mare. 6) rar (obiecte vestimentare) A îmbrăca în grabă și neglijent. /<sl. trotiti

A SE TRÂNTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A se lăsa cu toată greutatea corpului; a se prăbuși. 2) A se lua la trântă (unul cu altul); a se lupta corp la corp (unul cu altul). /<sl. trotiti

trântì v. 1. a rășturna cu violență la pământ: l’a trântit calul; 2. fam. a da cu putere: a trânti o palmă; 3. a improviza: a trânti o minciună; 4. a se lupta piept la piept. [Slav. *TRÕTITI, a împinge (cf. ceh. TROUTITI)].

trîntésc v. tr. (vsl. *trontiti, de unde și rus. trutitĭ, a strînge, și ceh. troutiti; a împinge). Arunc la pămînt un adversar în luptă (se zice și despre cal față de călăreț și despre vînt, curent de apă ș. a.): acest cal trîntește, era un vînt de te trîntea. Daŭ (aplic) violent: ĭ-a trîntit un pumn în nas. Fig. Fam. Scot (fac, nasc, zic) pe neașteptate: a trînti o casă, un copil, o carte, o vorbă, o mincĭună. V. refl. Mă exercit la trîntă saŭ mă joc răsturnîndu-mă: copiiĭ se trînteau pin ĭarbă. Mă arunc, mă las: se trînti la pămînt de durere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trântí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântésc, imperf. 3 sg. trânteá; conj. prez. 3 să trânteáscă

trântí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântésc, imperf. 3 sg. trânteá; conj. prez. 3 sg. și pl. trânteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂNTÍT adj. 1. v. răsturnat. 2. v. culcat. 3. v. tolănit.

TRÂNTÍ vb. v. lăsa, respinge.

TRÂNTÍ vb. 1. v. doborî. 2. v. culca. 3. a (se) izbi, (pop. și fam.) a (se) bufni, a (se) buși. (I-a ~ un pumn în nas.) 4. a izbi, a lovi. (A ~ cu pumnul în masă.) 5. a izbi, a repezi. (A ~ ușa de perete.)

TRÎNTI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 2. a se culca, a se întinde, a se lungi, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puțin după amiază.) 3. a (se) izbi, (pop. și fam.) a (se) bufni, a (se) buși. (I-a ~ un pumn în nas.) 4. a izbi, a lovi. (A ~ cu pumnul în masă.) 5. a izbi, a repezi. (A ~ ușa de perete.)

TRÎNTIT adj. 1. culcat, doborît, răsturnat. (Niște scaune ~.) 2. culcat, întins, lungit, tolănit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 3. răsturnat, tolănit. (Ședea ~ în fotoliu.)

arată toate definițiile

Intrare: trântit
trântit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântit
  • trântitul
  • trântitu‑
  • trânti
  • trântita
plural
  • trântiți
  • trântiții
  • trântite
  • trântitele
genitiv-dativ singular
  • trântit
  • trântitului
  • trântite
  • trântitei
plural
  • trântiți
  • trântiților
  • trântite
  • trântitelor
vocativ singular
plural
Intrare: trânti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trânti
  • trântire
  • trântit
  • trântitu‑
  • trântind
  • trântindu‑
singular plural
  • trântește
  • trântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trântesc
(să)
  • trântesc
  • trânteam
  • trântii
  • trântisem
a II-a (tu)
  • trântești
(să)
  • trântești
  • trânteai
  • trântiși
  • trântiseși
a III-a (el, ea)
  • trântește
(să)
  • trântească
  • trântea
  • trânti
  • trântise
plural I (noi)
  • trântim
(să)
  • trântim
  • trânteam
  • trântirăm
  • trântiserăm
  • trântisem
a II-a (voi)
  • trântiți
(să)
  • trântiți
  • trânteați
  • trântirăți
  • trântiserăți
  • trântiseți
a III-a (ei, ele)
  • trântesc
(să)
  • trântească
  • trânteau
  • trânti
  • trântiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trântit

  • 1. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit.
    exemple
    • Obișnuia să stea după-amiazi trîntită pe pat, citind romane. REBREANU, I. 64.
      surse: DLRLC
    • Unde se gîndește, însă, stînd în jețul ei trîntită? MACEDONSKI, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trânti
    surse: DEX '98 DEX '09

trânti

  • 1. tranzitiv A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arunca azvârli attach_file 4 exemple
    exemple
    • Trîntea cărțile cu mare zgomot. DUMITRIU, N. 38.
      surse: DLRLC
    • Cînd ajunse acasă, trînti sacul jos. ISPIRESCU, L. 267.
      surse: DLRLC
    • Paharul ce-l aveam în mînă, trîntindu-l pe masă, se sparse în bucăți. BOLINTINEANU, O. 379.
      surse: DLRLC
    • Cobilița și-o trîntea, Iute-acasă se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 560.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A trânti pe cineva la dubă (sau la închisoare, la gros, la temniță) = a băga la închisoare.
      exemple
      • De punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la gros! ALECSANDRI, T. I 117.
        surse: DLRLC
      • Aș ieși și nu cutez, Că părinții mă păzesc, Și ei dacă mă găsesc, În temniță mă trîntesc. BIBICESCU, P. P. 71.
        surse: DLRLC
    • 1.2. intranzitiv (În corelație cu alte verbe) A arunca lucrurile cu ciudă, a-și da drumul mâniei.
      exemple
      • Se miră că singur moșneagul nu trîntește și nu înjură. C. PETRESCU, S. 34.
        surse: DLRLC
      • Baba... se sculă cu noaptea-n cap și începu a trînti și a plesni prin casă. CREANGĂ, P. 7.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A culca la pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: doborî poligni attach_file 2 exemple
      exemple
      • Turcul sfîșie cămașa osînditului și-l trînti în genunchi cu pieptul pe proțap. GALACTION, O. I 290.
        surse: DLRLC
      • Ipate odată mi ți-o și înșfacă de cozi, o trîntește la pămînt și-o ține bine. CREANGĂ, P. 177.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Săriți de opriți calu!... nu mă lăsa, Ioane, că mă trîntește. ALECSANDRI, T. I 185.
        surse: DLRLC
      • Calul ți se poticnească, Pe tine să te trîntească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266.
        surse: DLRLC
    • 1.5. figurat familiar A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.6. intranzitiv A lovi tare.
      surse: DLRLC sinonime: lovi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pepelea... trîntindu-i cu măciuca aceea peste cap, l-au omorît. SBIERA, P. 5.
        surse: DLRLC
      • Fuga la fereastra boierului și începe a trînti cu ciocul în geamuri. CREANGĂ, P. 66.
        surse: DLRLC
    • 1.7. A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: izbi attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ieși pe poartă și o trînti îndărăt cu piciorul. DUMITRIU, P. F. 65.
        surse: DLRLC
      • Bătrînul de se mînie, strigă, trîntește ușile. DELAVRANCEA, H. T. 16.
        surse: DLRLC
      • Vîntul trîntește, gemînd, și ușile tinzii și poarta. COȘBUC, P. II 61.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • M-am trîntit pe iarbă și încep să tremur. CAMIL PETRESCU, U. N. 339.
      surse: DLRLC
    • Se trînti îmbrăcat în pat, cu fața în sus, cu mîinile împreunate sub ceafă. C. PETRESCU, C, V. 49.
      surse: DLRLC
    • Se dezbrăcă, se trînti pe pat. REBREANU, R. I 226.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apoi își trînti căciula în cap. DUMITRIU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Ci eu cu pălăria trîntită pe-o ureche Trec fluierînd un cîntec pe drumul îndrăzneț. BENIUC, V. 60.
      surse: DLRLC
    • Într-o clipă îmi trîntisem cizmele cele galbene, binișul, legătura la cap și hangerul la brîu. GHICA, S. 4.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Voi vreți să vă trîntiți cu mine? SBIERA, P. 182.
      surse: DLRLC
    • Ce vrei, îl întrebă zmeul, din luptă să ne luptăm, din pușcă să ne pușcăm, ori din trîntă să ne trîntim? ȘEZ. II 53.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A face, a produce (cu energie, repede, în grabă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Trîntește o brumă pe păreți, de trei palme de groasă. CREANGĂ, P. 254.
      surse: DLRLC
    • Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare. ALECSANDRI, P. A. 150.
      surse: DLRLC
    • Întru auzul cuvintelor acestora, Scaraoțchi trînti un hohot de rîs, de se cutremurară păreții. NEGRUZZI, S. I 88.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Trîntea cîteva vorbe de-și aducea aminte pînă la moarte! SADOVEANU, O. VI 207.
        surse: DLRLC
    • 5.2. A aplica lovituri, a lovi, a izbi cu furie, cu violență.
      exemple
      • Leagă turbinca strîns la gură, o pune sub cap, mai trîntindu-le prin turbincă niște ghionturi. CREANGĂ, P. 303.
        surse: DLRLC
      • Trage podul la o parte Că-ți trîntesc un glonț în spate. BIBICESCU, P. P. 367.
        surse: DLRLC

etimologie: