6 definiții pentru trântit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTIT, -Ă, trântiți, -te, adj. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit. – V. trânti.

TRÂNTIT, -Ă, trântiți, -te, adj. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit; lungit. – V. trânti.

trântit1 sn [At: ALR I, 1439/69, 335 / Pl: (nob) ~uri / E: trânti1] 1-2 Trântire (1). 3 (Reg) Trântă (1).

trântit2, ~ă [At: RUSSO, S. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: trânti1] 1 a Care este doborât la pământ Si: tăvălit (1). 2 a (Pop; d. plante) îndoit spre pământ Si: (reg) tulit. 3 a (D. obiecte) Care este aruncat cu putere sau cu ciudă Si: azvârlit. 4 a (D. uși, porți) Izbit puternic. 5 a (D. oameni) Care s-a aruncat brusc și cu toată greutatea corpului la pământ. 6 a (Fam; d. oameni) Așezat într-o poziție comodă Si: lungit, tolănit (1). 7 a (Fam; îe) A fi ~ la pat A fi bolnav. 8 a (D. un obiect de îmbrăcăminte) Pus la repezeală, neglijent. 9 sf (Reg) Trântă (1). 10 sf (Reg; îlv) A se da de-a ~a A se trânti1 (16).

TRÎNTIT, -Ă, trîntiți, -te, adj. Așezat într-o poziție comodă; lungit, tolănit. Obișnuia să stea după-amiazi trîntită pe pat, citind romane. REBREANU, I. 64. Unde se gîndește, însă, stînd în jețul ei trîntită? MACEDONSKI, O. I 85. Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÂNTIT adj. 1. v. răsturnat. 2. v. culcat. 3. v. tolănit.

TRÎNTIT adj. 1. culcat, doborît, răsturnat. (Niște scaune ~.) 2. culcat, întins, lungit, tolănit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 3. răsturnat, tolănit. (Ședea ~ în fotoliu.)

Intrare: trântit
trântit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântit
  • trântitul
  • trântitu‑
  • trânti
  • trântita
plural
  • trântiți
  • trântiții
  • trântite
  • trântitele
genitiv-dativ singular
  • trântit
  • trântitului
  • trântite
  • trântitei
plural
  • trântiți
  • trântiților
  • trântite
  • trântitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trântit, trântiadjectiv

  • 1. Așezat pe ceva într-o poziție comodă; care s-a tolănit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obișnuia să stea după-amiazi trîntită pe pat, citind romane. REBREANU, I. 64. DLRLC
    • format_quote Unde se gîndește, însă, stînd în jețul ei trîntită? MACEDONSKI, O. I 85. DLRLC
    • format_quote Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi trânti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.