2 intrări

18 definiții

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit. (Fig.) Toropit, bătrîn, pe coastă, Dormitează lînced Clujul. BENIUC, A. R. 37.

TOROPÍT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~ de oboseală.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.

toropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 toropeáscă

TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.

TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleși. (Canicula îl ~.)

A SE TOROPÍ mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty

A TOROPÍ ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty

toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].

toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].

toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TOROPIT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

toropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă

TOROPI vb. 1. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleși. (Canicula îl ~.)

Intrare: toropit
toropit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropit
  • toropitul
  • toropitu‑
  • toropi
  • toropita
plural
  • toropiți
  • toropiții
  • toropite
  • toropitele
genitiv-dativ singular
  • toropit
  • toropitului
  • toropite
  • toropitei
plural
  • toropiți
  • toropiților
  • toropite
  • toropitelor
vocativ singular
plural
Intrare: toropi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toropi
  • toropire
  • toropit
  • toropitu‑
  • toropind
  • toropindu‑
singular plural
  • toropește
  • toropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toropesc
(să)
  • toropesc
  • toropeam
  • toropii
  • toropisem
a II-a (tu)
  • toropești
(să)
  • toropești
  • toropeai
  • toropiși
  • toropiseși
a III-a (el, ea)
  • toropește
(să)
  • toropească
  • toropea
  • toropi
  • toropise
plural I (noi)
  • toropim
(să)
  • toropim
  • toropeam
  • toropirăm
  • toropiserăm
  • toropisem
a II-a (voi)
  • toropiți
(să)
  • toropiți
  • toropeați
  • toropirăți
  • toropiserăți
  • toropiseți
a III-a (ei, ele)
  • toropesc
(să)
  • toropească
  • toropeau
  • toropi
  • toropiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)