2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROPIT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

TOROPIT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

toropit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 144 / Pl: ~iți, ~e / E: toropi2] (Reg) 1 Care este bătut zdravăn. 2 Terciuit (1). 3 Care este distrus Si: nimicit.

toropit1, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: toropi1] (Pfm) 1 Cuprins de toropeală1 (1) Si: amețit, amorțit, moleșit, (reg) trândav2 (7). 2 Vlăguit. 3 Copleșit2 (1) (de ceva).

TOROPIT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit. (Fig.) Toropit, bătrîn, pe coastă, Dormitează lînced Clujul. BENIUC, A. R. 37.

TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.

toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.

toropi2 vt [At: DRLU / Pzi: ~pesc / E: drr toropală1] (Reg) 1 (C. i. ființe) A bate zdravăn. 2 (Pex; c. i. ființe) A omorî. 3 A strica. 4 A zdrobi. 5 A distruge (1).

toropi1 [At: CANTEMIR, HR. 401 / Pzi: ~pesc / E: ucr торопити (ся)] 1 vt (Pfm) A aduce în stare de toropeală1 (1) Si: a ameți, a moleși. 2 vt (Pfm) A copleși (1). 3 vr (îvr) A se exalta (9).

TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.

TOROPI, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.

A SE TOROPI mă ~esc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty

A TOROPI ~esc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty

toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].

toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropesc, 3 sg. toropește, imperf. 1 toropeam; conj. prez. 1 sg. să toropesc, 3 să toropească

toropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropesc, imperf. 3 sg. toropea; conj. prez. 3 toropească

toropi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropesc, imperf. 3 sg. toropea; conj. prez. 3 sg. și pl. toropească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOROPIT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~ de oboseală.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

TOROPIT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

TOROPI vb. 1. v. răzbi. 2. a moleși. (Canicula îl ~.)

TOROPI vb. 1. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleși. (Canicula îl ~.)

Intrare: toropit
toropit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropit
  • toropitul
  • toropitu‑
  • toropi
  • toropita
plural
  • toropiți
  • toropiții
  • toropite
  • toropitele
genitiv-dativ singular
  • toropit
  • toropitului
  • toropite
  • toropitei
plural
  • toropiți
  • toropiților
  • toropite
  • toropitelor
vocativ singular
plural
Intrare: toropi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toropi
  • toropire
  • toropit
  • toropitu‑
  • toropind
  • toropindu‑
singular plural
  • toropește
  • toropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toropesc
(să)
  • toropesc
  • toropeam
  • toropii
  • toropisem
a II-a (tu)
  • toropești
(să)
  • toropești
  • toropeai
  • toropiși
  • toropiseși
a III-a (el, ea)
  • toropește
(să)
  • toropească
  • toropea
  • toropi
  • toropise
plural I (noi)
  • toropim
(să)
  • toropim
  • toropeam
  • toropirăm
  • toropiserăm
  • toropisem
a II-a (voi)
  • toropiți
(să)
  • toropiți
  • toropeați
  • toropirăți
  • toropiserăți
  • toropiseți
a III-a (ei, ele)
  • toropesc
(să)
  • toropească
  • toropeau
  • toropi
  • toropiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toropit, toropiadjectiv

etimologie:
  • vezi toropi DEX '98 DEX '09

toropi, toropescverb

  • 1. A aduce în stare de toropeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. DLRLC
    • format_quote Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. DLRLC
    • format_quote Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. DLRLC
    • 1.1. Copleși, cuprinde, năpădi, răzbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. DLRLC
      • format_quote Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. DLRLC
    • 1.2. A bate zdravăn; a ucide în bătaie. DEX '09
      • 1.2.1. A culca la pământ, a strivi (bătând, lovind). DLRLC
        sinonime: strivi
        • format_quote Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. DLRLC
        • format_quote Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. DLRLC
        • format_quote O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.