6 definiții pentru toropit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toropit1, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: toropi1] (Pfm) 1 Cuprins de toropeală1 (1) Si: amețit, amorțit, moleșit, (reg) trândav2 (7). 2 Vlăguit. 3 Copleșit2 (1) (de ceva).

toropit2, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 144 / Pl: ~iți, ~e / E: toropi2] (Reg) 1 Care este bătut zdravăn. 2 Terciuit (1). 3 Care este distrus Si: nimicit.

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.

TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit. (Fig.) Toropit, bătrîn, pe coastă, Dormitează lînced Clujul. BENIUC, A. R. 37.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOROPÍT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~ de oboseală.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

TOROPIT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

Intrare: toropit
toropit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropit
  • toropitul
  • toropitu‑
  • toropi
  • toropita
plural
  • toropiți
  • toropiții
  • toropite
  • toropitele
genitiv-dativ singular
  • toropit
  • toropitului
  • toropite
  • toropitei
plural
  • toropiți
  • toropiților
  • toropite
  • toropitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)