5 definiții pentru biruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biruít, ~ă [At: PALIA (1581), ap. Ccr 80/16 / Pl: ~iți, ~e / E: birui] 1 sf (Înv) Stăpânire. 2 a Învins.

BIRUÍT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui.

BIRUÍT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIRUÍT adj. 1. v. înfrânt. 2. v. toropit.

BIRUIT adj. 1. bătut, înfrînt, învins, (înv.) spart. (O armată ~.) 2. copleșit, toropit. (~ de somn.)

Intrare: biruit
biruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruit
  • biruitul
  • biruitu‑
  • birui
  • biruita
plural
  • biruiți
  • biruiții
  • biruite
  • biruitele
genitiv-dativ singular
  • biruit
  • biruitului
  • biruite
  • biruitei
plural
  • biruiți
  • biruiților
  • biruite
  • biruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biruit

etimologie:

  • vezi birui
    surse: DEX '98 DEX '09