11 definiții pentru toropeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ◊ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. I. 1. Stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală. Încercase de trei ori să adoarmă și de trei ori se trezise din toropeală, înăbușindu-se, asudată, visînd urît. DUMITRIU, N. 132. Mă scufundasem iar în toropeala febrei și visului. SADOVEANU, A. L. 204. Așa, măi oameni, zise Miron liniștit, ca și cînd înjurătura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeală. REBREANU, R. I 145. 2. Visare, reverie. Și-n toropeala asta dulce, a noastre inemi amîndouă Se-ngemănau de duioșie, ca două lacrime de rouă. ANGHEL, Î. G. 31. Să mă trezească din toropeala sentimentală în care mă cufundasem. HOGAȘ, M. N. 184. Ceasuri întregi... rămînea în legănarea unui vis minunat, în această toropeală leneșă, adîncă. VLAHUȚĂ, O. A. 118. 3. Lîncezeală, apatie. Căzut într-o continuă toropeală, el viețuia totuși, dar numai în trecut. BART, E. 345. II. Căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală. Toropeala din afară e copleșită de toropeala dinlăuntru. STANCU, D. 197.

TOROPEÁLĂ ~éli f. 1) Stare de moleșeală care precede somnul. 2) Căldură mare; arșiță. /a toropi + suf. ~eală

toropeală f. 1. amorțeală, letargie; 2. amețeală: toropeala beției.

toropeálă f., pl. elĭ (d. toropesc). Moleșeală și lene: toropeala îl cuprinse cînd dădu de căldura plăcută a odăiĭ și adormi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toropeálă (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropélii; pl. toropéli

toropeálă (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropélii; pl. toropéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOROPEÁLĂ s. 1. v. amorțeală. 2. v. ațipire. 3. v. moleșeală. 4. v. caniculă.

TOROPEA s. 1. amorțeală, toropire. (Îl cuprinsese o ~ de neînvins.) 2. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.) 3. lîncezeală, lîncezire, moleșeală, moleșire, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Ce e această ~ la voi?) 4. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

Intrare: toropeală
toropeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toropea
  • toropeala
plural
  • toropeli
  • toropelile
genitiv-dativ singular
  • toropeli
  • toropelii
plural
  • toropeli
  • toropelilor
vocativ singular
plural