2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tolănit, ~ă a [At: GHICA, S. 537 / Pl: ~iți, ~e / E: tolăni] (Pop) 1 (D. ființe) 1 Întins într-o poziție comodă, odihnitoare Si: trântit2 (6), (reg) răbunit1, tâmbușit, tologit. 2 (Pex) Care lenevește.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A se întinde într-un loc bun pentru odihnă și într-o poziție comodă; a se lungi. Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56. Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369. ◊ Fig. Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou. Tolănește la umbră. STANCU, D. 30.

A SE TOLĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tolăní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tolănéște, imperf. 3 sg. se tolăneá; conj. prez. 3 să se tolăneáscă

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOLĂNÍT adj. 1. culcat, întins, lungit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. răsturnat, trântit. (Ședea ~ în fotoliu.)

TOLĂNIT adj. 1. culcat, întins, lungit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 2. răsturnat, trîntit. (Ședea ~ în fotoliu.)

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa în fotoliu?)

TOLĂNI vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: tolănit
tolănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolănit
  • tolănitul
  • tolănitu‑
  • tolăni
  • tolănita
plural
  • tolăniți
  • tolăniții
  • tolănite
  • tolănitele
genitiv-dativ singular
  • tolănit
  • tolănitului
  • tolănite
  • tolănitei
plural
  • tolăniți
  • tolăniților
  • tolănite
  • tolănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tolăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tolăni
  • tolănire
  • tolănit
  • tolănitu‑
  • tolănind
  • tolănindu‑
singular plural
  • tolănește
  • tolăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tolănesc
(să)
  • tolănesc
  • tolăneam
  • tolănii
  • tolănisem
a II-a (tu)
  • tolănești
(să)
  • tolănești
  • tolăneai
  • tolăniși
  • tolăniseși
a III-a (el, ea)
  • tolănește
(să)
  • tolănească
  • tolănea
  • tolăni
  • tolănise
plural I (noi)
  • tolănim
(să)
  • tolănim
  • tolăneam
  • tolănirăm
  • tolăniserăm
  • tolănisem
a II-a (voi)
  • tolăniți
(să)
  • tolăniți
  • tolăneați
  • tolănirăți
  • tolăniserăți
  • tolăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tolănesc
(să)
  • tolănească
  • tolăneau
  • tolăni
  • tolăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tolăni

  • 1. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lungi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24.
      surse: DLRLC
    • Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56.
      surse: DLRLC
    • Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369.
      surse: DLRLC
    • figurat Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. tologi
    surse: DEX '98 DEX '09