TOLĂNI, tolănesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A se întinde într-un loc bun pentru odihnă și într-o poziție comodă; a se lungi. Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56. Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369. ◊ Fig. Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou. Tolănește la umbră. STANCU, D. 30.