13 definiții pentru tolăni

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A se întinde într-un loc bun pentru odihnă și într-o poziție comodă; a se lungi. Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56. Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369. ◊ Fig. Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou. Tolănește la umbră. STANCU, D. 30.

!tolăní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tolănéște, imperf. 3 sg. se tolăneá; conj. prez. 3 să se tolăneáscă

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa în fotoliu?)

A SE TOLĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolăneáscă

tolăni vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

TOLĂNI vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: tolăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tolăni
  • tolănire
  • tolănit
  • tolănitu‑
  • tolănind
  • tolănindu‑
singular plural
  • tolănește
  • tolăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tolănesc
(să)
  • tolănesc
  • tolăneam
  • tolănii
  • tolănisem
a II-a (tu)
  • tolănești
(să)
  • tolănești
  • tolăneai
  • tolăniși
  • tolăniseși
a III-a (el, ea)
  • tolănește
(să)
  • tolănească
  • tolănea
  • tolăni
  • tolănise
plural I (noi)
  • tolănim
(să)
  • tolănim
  • tolăneam
  • tolănirăm
  • tolăniserăm
  • tolănisem
a II-a (voi)
  • tolăniți
(să)
  • tolăniți
  • tolăneați
  • tolănirăți
  • tolăniserăți
  • tolăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tolănesc
(să)
  • tolănească
  • tolăneau
  • tolăni
  • tolăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)