2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toco2- [At: DN3 / E: fr, it toco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) naștere. 3 Natal.

toco1 i [At: CIAUȘANU, GL. / E: fo] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă puii de curcă la mâncare.

TOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) naștere”, „natal”, „natalitate”. [< fr., it. toco-, cf. gr. tokos].

TOCÓ2 s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gâtul și pieptul alb, iar ciocul roșu cu galben și negru. (< germ. Toko)

TOCO1-, -TÓC, -TOCHÍE, -TOCÍE elem. „naștere, procreare, înmulțire”. (< fr. toco-, -toque, -tokie, -tocie, cf. gr. tokos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOCO- „naștere, procreație, înmulțire”. ◊ gr. tokos „naștere, urmaș” > fr. toco-, it. id., germ. toko-, engl. toco- și toko- > rom. toco-.~cist (v. -cist), s. n., celulă diploidă în care are loc o diviziune reducțională; sin. tocospor; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru înregistrarea forței de contracție a uterului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de naștere; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a frecvenței și a intensității contracției uterine; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul formelor de naștere; ~spor (v. -spor), s. m., tococist*; ~stom (v. -stom), s. m., orificiu de depunere a ouălor la viermii botriocefali.

Intrare: toco (pref.)
toco (pref.)
prefix (I7-P)
  • toco
Intrare: toco (subst.)
toco (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toco
  • tocoul
  • tocou‑
plural
  • toco
genitiv-dativ singular
  • toco
  • tocoului
plural
  • toco
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)