toco¹ i [At: CIAUȘANU, GL. / E: fo] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă puii de curcă la mâncare.

toco²- [At: DN³ / E: fr, it toco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) naștere. 3 Natal.

TOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) naștere”, „natal”, „natalitate”. [< fr., it. toco-, cf. gr. tokos].

TOCO² s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gâtul și pieptul alb, iar ciocul roșu cu galben și negru. (< germ. Toko)

TOCO¹-, -TOC, -TOCHIE, -TOCIE elem. „naștere, procreare, înmulțire”. (< fr. toco-, -toque, -tokie, -tocie, cf. gr. tokos)

toko smi [At: DN³ / E: ger Toko] (Orn) 1 (Lpl) Tucan¹ (1) (Rhamphastos). 2 (Lsg) Tucan¹ (2).

TOKO s.m. Tucan. [< germ. Toko < cuv. indian].

-TOC elem. toco¹-.

toco s. m.

TOCO- „naștere, procreație, înmulțire”. ◊ gr. tokos „naștere, urmaș” > fr. toco-, it. id., germ. toko-, engl. toco- și toko- > rom. toco-. □ ~cist (v. -cist), s. n., celulă diploidă în care are loc o diviziune reducțională; sin. tocospor; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru înregistrarea forței de contracție a uterului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de naștere; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a frecvenței și a intensității contracției uterine; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul formelor de naștere; ~spor (v. -spor), s. m., tococist*; ~stom (v. -stom), s. m., orificiu de depunere a ouălor la viermii botriocefali.

-TOC „care naște, care procreează, care reproduce”. ◊ gr. tokos „naștere, zămislire” > fr. -toque > rom. -toc.

-TOCHIE (-TOCIE, -TOHIE, -TOKIE) „naștere, procreație, înmulțire”. ◊ gr. tokos „copil, urmaș” > fr. -tokie și -tocie, germ. -tokie și -tocie, it. -tocia, engl. -toky și -tokia > rom. -tochie, -tocie, -tohie și -tokie.

-TOCIE, v. -TOCHIE.

-TOHIE, v. -TOCHIE.

-TOKIE, v. -TOCHIE.