2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tistului v vz tistăli1

TIST, (1) tiști, s. m., (2) tisturi, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. înalt funcționar de stat. 2. S. n. Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.

tist [At: (a. 1698) IORGA, D. B. II, 91 / Pl: tiști sm, ~uri sn / E: mg tiszt] (Trs; înv) 1 sm Înalt funcționar al unei instituții (publice). 2 sm (Pex; lpl) Oficialitățile dintr-o țară, dintr-un oraș. 3 sm Administrator de moșie Si: (înv) ispravnic, vătaf, vechil, (îrg) tistartău. 4 sm Reprezentant. 5 sm Responsabil. 6 sn Ofițer.

tistăli2 vt [At: LEXIC REG. 25 / V: (reg) ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztel] (Reg) A da respectul cuvenit unei persoane care deține o funcție înaltă Si: a cinsti.

tistăli1 [At: VAIDA / V: (reg) ~lui, ~tuli, ~tului, tiștălui / Pzi: ~lesc / E: mg tisztál] (Trs) 1 vi A face curat. 2 vr (D. persoane; îf tistuli, tiștălui) A se curăța de murdărie, de praf etc. 3 vr (D. persoane; îaf) A se găti (10). 4 vt (îf tiștălui) A limpezi rufele. 5 vt A îndepărta corpurile sau substanțele străine din ceva Si: a curăța, a purifica. 6 vt (Spc; c. i. țuică) A fierbe a doua oară. 7 vr (D. cer, vreme) A se însenina. 8 vr (Fig) A se debarasa (de ceva rău).

TIST, tisturi, s. n. (Înv. și reg.) Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.

TIST, tiști, s. m., și (rar) tisturi, s. n. (Învechit și arhaizant) Ofițer, comandant, căpetenie. Tistul de dorobanți, care păzea la pod... se dusese să vadă ce se mai întîmplă pe acolo. CAMIL PETRESCU, O. II 104. Împăratul se duse pe acolo cu alte tisturi. RETEGANUL, P. II 23. Asupra dorobanților de pe lîngă cîrmuiri se orînduiește un tist. BĂLCESCU, O. I 37. De-ar fi pușca de hămei, Regimentul de femei Și tisturi de pătrînjei, Bucuros aș cătăni La compania mîndrii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299.

TIST s. n. (Trans. SV) Funcționar, slujbaș (cu funcții înalte) în cadrul unei instituții. Popilor toți și mireani, tisturilor și țereani . . . să vă veseliți cu fărșangu. OG, 391. Etimologie: magh. tiszt.

tist m. ofițer de gardiști (CAR.). [Ung. TISZT, ofițer].

tist m., pl. tiștĭ (ung. tiszt, funcționar, ofițer, tisztes, onest, d. vsl. čistĭ, onoare. V. cinste). Vechĭ. Munt. Comandant de dorobanțĭ, supt ascultarea ispravniculuĭ și a mareluĭ vornic în Țara Românească, în timpu Regulamentuluĭ Organic. Azĭ. Pop. Ofițer de gardiștĭ, comandir. – Pl. și tisturĭ, ca și plantoane, considerînd funcțiunea saŭ gradu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tist1 (funcționar) (înv., reg.) s. m., pl. tiști

!tist2 (ofițer) (înv.) s. n., pl. tisturi

tist (înv., reg.) s. m. / s. n., pl. tiști/tisturi

tist s. m./s. n., pl. tiști/tisturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofițer, șef.

TISTĂLI vb. v. curăța, deretica, însenina, limpezi, lumina, scutura, strânge.

tist s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. OFIȚER. ȘEF.

tistăli vb. v. CURĂȚA. DERETICA. ÎNSENINA. LIMPEZI. LUMINA. SCUTURA. STRÎNGE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tist interj.1. Pst, ei: servește pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: servește pentru a atrage atenția. – Var. țîșt, sst. Creație expresivă, cf. țîști.Der. țistui, vb. (a impune liniște, a face pe cineva să tacă; a chema); țistuitură, s. f. (acțiunea de a face pe cineva să tacă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tistăli2, tistălesc, vb. IV (reg.) a cinsti, a onora.

tist, tisturi, s.n. – (reg.; înv.) 1. (mil.) Ofițer, comandant: „Tistorii tot îl întreabă: / – Ori ți-e foame, ori ți-e sete, / Ori ți-i dor de codru verde?” (Bilțiu, 2006: 121). 2. Funcționar public (Bud, 1908): „Să-mpușcăm tisturile” (Bârlea, 1924: 13). – Din magh. tiszt „ofițer” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

tist, -uri, s.n. – (mil.) 1. Ofițer, comandant. 2. Funcționar public (Bud 1908): „Să-mpușcăm tisturile” (Bârlea 1924: 13). – Din magh. tiszt „ofițer”.

Intrare: tist
tist1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tiști
  • tiștii
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tiști
  • tiștilor
vocativ singular
plural
tist2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tisturi
  • tisturile
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tisturi
  • tisturilor
vocativ singular
plural
Intrare: tistăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tistăli
  • tistălire
  • tistălit
  • tistălitu‑
  • tistălind
  • tistălindu‑
singular plural
  • tistălește
  • tistăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tistălesc
(să)
  • tistălesc
  • tistăleam
  • tistălii
  • tistălisem
a II-a (tu)
  • tistălești
(să)
  • tistălești
  • tistăleai
  • tistăliși
  • tistăliseși
a III-a (el, ea)
  • tistălește
(să)
  • tistălească
  • tistălea
  • tistăli
  • tistălise
plural I (noi)
  • tistălim
(să)
  • tistălim
  • tistăleam
  • tistălirăm
  • tistăliserăm
  • tistălisem
a II-a (voi)
  • tistăliți
(să)
  • tistăliți
  • tistăleați
  • tistălirăți
  • tistăliserăți
  • tistăliseți
a III-a (ei, ele)
  • tistălesc
(să)
  • tistălească
  • tistăleau
  • tistăli
  • tistăliseră
tistălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiștălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tist, tiștisubstantiv masculin
tist, tisturisubstantiv neutru

învechit regional
  • 1. Înalt funcționar de stat. DEX '09
  • 2. Comandant, căpetenie, ofițer. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tistul de dorobanți, care păzea la pod... se dusese să vadă ce se mai întîmplă pe acolo. CAMIL PETRESCU, O. II 104. DLRLC
    • format_quote Împăratul se duse pe acolo cu alte tisturi. RETEGANUL, P. II 23. DLRLC
    • format_quote Asupra dorobanților de pe lîngă cîrmuiri se orînduiește un tist. BĂLCESCU, O. I 37. DLRLC
    • format_quote De-ar fi pușca de hămei, Regimentul de femei Și tisturi de pătrînjei, Bucuros aș cătăni La compania mîndrii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. DLRLC
  • comentariu Pentru sensul (1.) se folosește forma masculină, iar pentru sensul (2.) forma neutră. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.