2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări.

TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări.

tipărire sf [At: (a. 1821) GCR II, 234/16 / Pl: ~ri / E: tipări] 1 Reproducere pe un material (hârtie, carton, piele etc.) a unui text, a unor imagini existente pe o formă de tipar (3), folosind o mașină de tipărit1 (1) Si: tipărit1 (1), (înv) tipărie (1), tipăritură (1). 2 (Pex) Publicare a unei lucrări, a unei opere, a unui articol etc. Si: editare, tipărit1 (2), (înv) tipărie (2), tipăritură (2). 3 (Înv; îlv) A da în ~ A tipări 4 (Înv; ccr) Tipăritură (4). 5 (Înv; ccr) Ediție (1).

TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; operație prin care se obțin, din forme grafice, copii identice de texte sau de ilustrații; imprimare, editare, publicare. Se găsesc bucăți publicate sau scrise după apariția ediției îngrijită de Alecsandri, fapt de care, la o nouă tipărire a operelor complete, trebuia să se țină seama. ALECSANDRI, O. P. 5 (prefață).

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.) A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

tipări vt [At: CORESI, EV. 6 / V: (reg) ~ra, ~peri / Pzi: ~resc / E: tipar] 1 A reproduce pe un material (hârtie, carton, piele etc.) un text, imagini etc. existente pe o formă de tipar (3), folosind o mașină de tipărit1 (1) Si: (îrg) a tipărui (1). 2 (Pex; c. i. publicații, opere, articole etc.) A publica. 3 (Îvp) A lăsa urme (prin apăsare) Si: a imprima, a întipări. 4 (înv) A grava. 5 (Înv; fig) A fixa în minte, în conștiință. 6 (Fig; rar) A contura (1). 7 (Îvp) A executa după un anumit model Si: a fasona, a forma, a modela. 8 (C. i. bani) A emite (6). 9 (Mol) A apăsa cu un obiect pentrua face să se îndese, să primească o anumită formă. 10 (Îvr; fig) A pune. 11 (Reg) A apăsa cu mâna (pentru a nivela, a așeza) Si: (reg) a pălmi. 12 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A netezi. 13 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A împături, netezind cu palma. 14 (Reg) A pune în ordine Si: a aranja. 15 (Reg; d. rufe) A clădi (2). 16 (Reg; c. i. firul) A răsuci între degete (în timpul torsului).

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Refl. pas. A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (Refl.) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. V. 9.

A TIPĂRÍ ~ésc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărți, știri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafețe etc.) A bate ușor pentru a da o anumită formă. /Din tipar

tipărì v. 1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate; 2. a publica prin mijlocul tiparului: a tipări cărți.

tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tipăríre s. f., g.-d. art. tipărírii; pl. tipăríri

tipăríre s. f., g.-d. art. tipărírii; pl. tipăríri

tipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 să tipăreáscă

tipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tipăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIPĂRÍRE s. 1. imprimare, publicare, tipar, tipărit. (Bun pentru ~.) 2. v. publicare. 3. v. apariție.

TIPĂRÍRE s. v. ediție, imprimat, tipăritură.

tipărire s. v. EDIȚIE. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ.

TIPĂRIRE s. 1. imprimare, publicare, tipar. (Bun pentru ~.) 2. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. apariție, publicare. (După ~ romanului.)

TIPĂRÍ vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.

TIPĂRÍ vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.

arată toate definițiile

Intrare: tipărire
tipărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipărire
  • tipărirea
plural
  • tipăriri
  • tipăririle
genitiv-dativ singular
  • tipăriri
  • tipăririi
plural
  • tipăriri
  • tipăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: tipări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipări
  • tipărire
  • tipărit
  • tipăritu‑
  • tipărind
  • tipărindu‑
singular plural
  • tipărește
  • tipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipăresc
(să)
  • tipăresc
  • tipăream
  • tipării
  • tipărisem
a II-a (tu)
  • tipărești
(să)
  • tipărești
  • tipăreai
  • tipăriși
  • tipăriseși
a III-a (el, ea)
  • tipărește
(să)
  • tipărească
  • tipărea
  • tipări
  • tipărise
plural I (noi)
  • tipărim
(să)
  • tipărim
  • tipăream
  • tipărirăm
  • tipăriserăm
  • tipărisem
a II-a (voi)
  • tipăriți
(să)
  • tipăriți
  • tipăreați
  • tipărirăți
  • tipăriserăți
  • tipăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tipăresc
(să)
  • tipărească
  • tipăreau
  • tipări
  • tipăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tipărire

etimologie:

  • vezi tipări
    surse: DEX '98 DEX '09

tipări

  • 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144.
      surse: DLRLC
    • Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63.
        surse: DLRLC
      • Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11.
        surse: DLRLC
      • Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A lăsa o urmă.
    exemple
    • Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201.
      surse: DLRLC
    • figurat reflexiv Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A da o anumită formă.
      exemple
      • Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191.
        surse: DLRLC
  • 3. popular A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: netezi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43.
      surse: DLRLC
    • Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. C. PETRESCU, C. V. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tipar
    surse: DEX '98 DEX '09