imprimare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 415 / Pl: ~mări / E: imprima] 1 Întipărire de urme pe o suprafață prin apăsare. 2 (Tex) Transpunere pe o pânză a unor desene colorate. 3 Înregistrare de sunete pe o bandă. 4 Tipărire. 5 (Fig) Comunicare. 6 (Fig) Impunere.

IMPRIMARE, imprimări, s. f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; (concretizat) ceea ce este imprimat. Există la noi, în momentul de față, o tendință foarte lăudabilă de a se folosi, ca sursă de inspirație în desenele pentru imprimarea textilelor, arta populară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 2/4. Răducu (dînd drumul magnetofonului): Ascultați, vă rog, o parte din imprimare. BARANGA, I. 169.

IMPRIMARE s.f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; tipărire; impresiune (2) [în DN]; înregistrare pe disc sau pe bandă magnetică. [< imprima].

imprimare s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări

imprimare s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări

imprimare s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări

IMPRIMARE s. 1. întipărire. (~ a ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publicare. 3. v. tipărire. 4. înregistrare.

IMPRIMARE s. v. fixare.

IMPRIMARE s. 1. întipărire. (~ a ceva pe suprafața unui obiect.) 2. editare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. publicare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.)

imprimare s. v. FIXARE.