2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tilinca vi [At: CONV. LIT. V, 116 / V: (reg) tel~, telinci, tiri~, titiliga / Pzi: ? / E: tilincă] (Pop) 1 A cânta din tilincă (1). 2 (Pex) A fluiera (1). 3 A cânta din frunză. 4 A șuiera.

TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilíngă s. f.] – Cf. tilinc.

TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilíngă s. f.] – Cf. tilinc.

TILÍNGĂ s. f. v. tilincă.

talangă sf [At: CIHAC II, 241 / V: (reg) ~ncă / Pl: tălăngi, (rar) ~lăngi, ~nge / E: talang cf balangă] 1 Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) tângalău, toangă, tololoancă, troscot2 (2). 2 (Reg; îe) A fi ~ga târgului A răspândi zvonuri. 3 Sunetul produs de talangă (1). 4 (Înv) Limbă de clopot. 5 (Fam; dep) Bijuterii (medalion, cercei etc.) de dimensiuni mari, care atârnă.

tilincă sf [At: MOLNAR, D. / V: (reg) tăl~, telean~, tel~, telingă, ~lingă, titil~, tul~ sf, ~inc, titili, titilig, titilinc, titiling, titilog sn / Pl: ~nci, (îrg) ~nce / E: ns cf tilinc1, talangă] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fară găuri laterale, care este făcut din coajă de salcie, tei sau din lemn de soc, paltin etc., având un timbru ascuțit, șuierat Si: (reg) telișcă1, turlică, turlișcă, tutelcă (1), țurlă2. 2 (Îvr) Bucată cilindrică de scoarță scoasă de pe capătul unei mlădițe, cu care se altoiește prin introducerea ei pe mlădiță curățată de coajă a portaltoiului. 3 Clopoțel la oi, la vite (mai mic decât talanga). 4 (Reg) Groapa fântânii.

TILÍNCĂ, tilinci, s. f. 1. Instrument primitiv de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri pentru degete, făcut din coajă de tei ori de cireș sau din lemn de soc, paltin etc., avînd un timbru ascuțit, șuierat; trișcă. Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57. ◊ (Poetic) Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92. 2. Talangă. (Atestat în forma telincă) Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904. 3. Groapă de fîntînă. Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227. – Variante: telíngă (RUSSO, O. 122), telíncă, tilíngă (BASSARABESCU, S. N. 129) s. f.

TILÍNCĂ ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, fără găuri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc

tilincă (telincă) f. fluier ciobănesc fără găuri din scoarță de paltin, răchită sau teiu, [Și titilincă, titilic: onomatopee].

talángă și -ncă f., pl. e și tălăngĭ, -ncĭ (ca și balangă, dalangă. V. telincă și tilincă). Un fel de clopot supțire (!) care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor ca să le auzĭ cînd se rătăcesc pin pădure. – Și teleancă, pl. encĭ (Mold. sud), și telincă (Mold.). V. acĭoaĭe, harang, izvon.

tilíncă f., pl. ĭ (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluĭer fără găurĭ făcut din coajă de teĭ, din soc orĭ din salcie. – La Brașov pipilingă, șuĭerătoare dintr’o vărguță de salcie. (Ca să răsune maĭ tare, se pune într’un corn de boŭ). V. trișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tilíncă s. f., g.-d. art. tilíncii; pl. tilínci

tilíncă s. f., g.-d. art. tilíncii; pl. tilínci

arată toate definițiile

Intrare: tilinca
tilinca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tilincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tilincă
  • tilinca
plural
  • tilinci
  • tilincile
genitiv-dativ singular
  • tilinci
  • tilincii
plural
  • tilinci
  • tilincilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tilingă
  • tilinga
plural
  • tilingi
  • tilingile
genitiv-dativ singular
  • tilingi
  • tilingii
plural
  • tilingi
  • tilingilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telincă
  • telinca
plural
  • telinci
  • telincile
genitiv-dativ singular
  • telinci
  • telincii
plural
  • telinci
  • telincilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telingă
  • telinga
plural
  • telingi
  • telingile
genitiv-dativ singular
  • telingi
  • telingii
plural
  • telingi
  • telingilor
vocativ singular
plural

tilincă tilingă telincă telingă

  • 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trișcă tutelcă diminutive: tilincuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Era... răsfăț de sunete ca din tilinci de argint. DELAVRANCEA, S. 90.
      surse: DLRLC
    • S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
    • poetic Povești străbune, cîntece uitate, Cu glasuri de tilinci îndepărtate Îmi amăgesc iar gîndul și mă-ngînă. IOSIF, V. 92.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca. ALECSANDRI, T. 904.
      surse: DLRLC
  • 3. Groapă de fântână.
    exemple
    • Au aflat apa încuiată, că era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. SBIERA, P. 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. tilinc
    surse: DEX '98 DEX '09