talangă sf [At: CIHAC II, 241 / V: (reg) ~ncă / Pl: tălăngi, (rar) ~lăngi, ~nge / E: talang cf balangă] 1 Clopot care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) tângalău, toangă, tololoancă, troscot² (2). 2 (Reg; îe) A fi ~ga târgului A răspândi zvonuri. 3 Sunetul produs de talangă (1). 4 (Înv) Limbă de clopot. 5 (Fam; dep) Bijuterii (medalion, cercei etc.) de dimensiuni mari, care atârnă.