16 definiții pentru tezaur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

tezaur sn [At: DRLU / P: ~za-ur / S și: (înv) tesa~, the~ / Pl: ~e, (îvr) ~i sm / E: lat thesaurus] 1 Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate într-un loc sigur. 2 (Pex) Avere (4). 3 Loc unde se păstrează obiectele de preț. 4 Muzeu aparținând unei biserici, unei mănăstiri, în care sunt păstrate relicve și obiecte prețioase. 5 Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător Si: comoară. 6 Totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. 7 Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. 8 Loc unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci. 9 (Îs) Bon de ~ Titlu de obligație emis pe termen scurt de stat pentru a obține împrumuturi de la cetățeni în vederea acoperirii unor nevoi imediate ale bugetului și pentru care statul plătește dobândă. 10 (Fig) Cee ce este considerat ca prețios, util. 11 (Fig) Ceea ce este foarte iubit și prețuit. Si: comoară, odor. 12 (Fig) Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. 13 (Fig) Lucrări de valoare, de erudiție. 14 (Fig) Totalitatea cuvintelor unei limbi, din toate perioadele, regiunile și domeniile de utilizare. 15 (Lin; fig; îs) Dicționar ~ Dicționar explicativ, având ca principiu înregistrarea tuturor cuvintelor unei limbi (inclusiv arhaisme, neologisme, cuvinte tehnice, dialectale și argotice).

TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau obiecte reprezentînd valori spirituale, strînse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție (mare). Dacă cercetăm uneori tezaurele mănăstirii, o facem dintr-un imbold deșert de curiozitate. GALACTION, O. I 222. S-a oprit îndelung la vitrina cubică de cristal, din mijloc, unde se află tezaurele regilor goți. C. PETRESCU, A. 319. Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, Voind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur. ALECSANDRI, T. II 135. ◊ Fig. Poate să te vadă cineva fără să te iubească, cînd nutrește în piept un tezaur de amor? NEGRUZZI, S. III 70. ♦ Loc (ținut sub cheie) unde se păstrează obiecte de preț. Și el e emirul, și are-n tezaur Movile înalte de-argint și de aur. MACEDONSKI, I 142. ♦ Cantitate de bani sau de obiecte prețioase, ascunse de multă vreme în pămînt și descoperite întîmplător; comoară. Apele Oltului scot din adîncimile de piatră ale munților, în fundul cărora oamenii și-au închipuit totdeauna că stau zăvorîte fabuloase tezaure, adierea fără de preț a tinereții eterne. BOGZA, C. O. 109. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ (Mai ales determinat prin «public», «al țării», «al statului») Patrimoniul, averea, totalitatea bunurilor unui stat. ◊ Bon de tezaur v. bon (2). ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, patrimoniul în bani sau în efecte al statului sau al unei bănci; vistierie, trezorerie. 3. Fig. Ceea ce este socotit ca foarte prețios și folositor, ceea ce este foarte iubit și prețuit; comoară, odor. Pe lume, tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pîine, poezie. IOSIF, T. 113. Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată într-un lung interval de întreaga omenire, de o anumită societate sau de un grup de cercetători într-un anumit domeniu de preocupări. Nimenea nu avea ca el dragoste pentru trecut, pentru datorie, pentru pitorescul nostru popular, pentru tot ce constituie tezaurul nostru și justificarea noastră. SADOVEANU, E. 177. Aceste balade, doine și hore, care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 358. Aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba. ALECSANDRI, S. 50.

TEZÁUR s.n. 1. Cantitate mare de aurărie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogăție. ♦ Locul unde se găsește depozitată această bogăție. 2. Totalitatea aurului, a metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte prețios, bun, folositor; comoară. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].

TEZÁUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (p. ext.) avere, bogăție. 2. totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. ◊ loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte prețioase descoperite întâmplător în pământ; comoară. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte prețios, iubit, prețuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)

TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale prețioase sau de obiecte de preț adunate împreună. 2) Totalitate de bani sau de obiecte prețioase ascunse de mult timp (în pământ) și descoperite întâmplător; comoară. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se află în depozitul unei bănci de emisie. 4) Loc unde se păstrează finanțele statului sau ale unei bănci; vistierie. 5) fig. Lucru sau ființă prețioasă și dragă; comoară. 6) Patrimoniu spiritual al unei societăți sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumită comunitate de oameni. 7) Operă culturală de mare valoare și de proporții deosebite (enciclopedie sau dicționar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus

tezaur n. 1. comoară; 2. (public) cassa Statului; 3. titlul unor opere de erudițiune lexicală: Tezaurul limbei grecești de Henricus Stephanus.

*tezáur n., pl. e (lat. thesaurus, d. vgr. thesaurós). Comoară. Vistierie, depozitu de banĭ al statuluĭ saŭ al uneĭ băncĭ (V. temniță). Carte saŭ persoană plină de erudițiune: tezauru limbiĭ latine (dicționar) de Robert Estienne (1531), al limbiĭ greceștĭ de Enric Estienne (1572), acest om e un tezaur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure

tezáur s. n. (sil. -za-ur), pl. tezáure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEZÁUR s. 1. v. comoară. 2. v. vistierie.

TEZAUR s. 1. comoară. (Un ~ găsit în pămînt.) 2. vistierie, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (~ domniei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tezáur (-re), s. n. – Comoară, vistierie, patrimoniu. – Var. înv. tesaur. Mr. θisavru. Lat. thesaurus (sec. XIX), mr. din ngr. θυσαυρός. – Der. tezauriza, vb. (a strînge obiecte de preț).

Intrare: tezaur
  • silabație: te-za-ur info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezaur
  • tezaurul
  • tezauru‑
plural
  • tezaure
  • tezaurele
genitiv-dativ singular
  • tezaur
  • tezaurului
plural
  • tezaure
  • tezaurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tezaur

  • 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dacă cercetăm uneori tezaurele mănăstirii, o facem dintr-un imbold deșert de curiozitate. GALACTION, O. I 222.
      surse: DLRLC
    • S-a oprit îndelung la vitrina cubică de cristal, din mijloc, unde se află tezaurele regilor goți. C. PETRESCU, A. 319.
      surse: DLRLC
    • Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, Voind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur. ALECSANDRI, T. II 135.
      surse: DLRLC
    • figurat Poate să te vadă cineva fără să te iubească, cînd nutrește în piept un tezaur de amor? NEGRUZZI, S. III 70.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Loc unde se păstrează obiectele de preț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Și el e emirul, și are-n tezaur Movile înalte de-argint și de aur. MACEDONSKI, I 142.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: comoară attach_file un exemplu
      exemple
      • Apele Oltului scot din adîncimile de piatră ale munților, în fundul cărora oamenii și-au închipuit totdeauna că stau zăvorîte fabuloase tezaure, adierea fără de preț a tinereții eterne. BOGZA, C. O. 109.
        surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trezorerie visterie
  • 3. figurat Ceea ce este foarte iubit și prețuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: odor (obiect) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe lume, tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pîine, poezie. IOSIF, T. 113.
      surse: DLRLC
    • Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nimenea nu avea ca el dragoste pentru trecut, pentru datorie, pentru pitorescul nostru popular, pentru tot ce constituie tezaurul nostru și justificarea noastră. SADOVEANU, E. 177.
        surse: DLRLC
      • Aceste balade, doine și hore, care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 358.
        surse: DLRLC
      • Aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba. ALECSANDRI, S. 50.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. Operă culturală de mare valoare și de proporții deosebite (enciclopedie sau dicționar).
        surse: NODEX
  • 4. Totalitatea cuvintelor unei limbi.
    surse: MDN '00

etimologie: