testemel sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~eu, ~tim~, tis~, tistim~ sn, ~mea sf / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: tc destemal, destimal cf bg тестемел] 1 (Pop) Basma mare de pânză (subțire), de obicei cu flori colorate pe fond negru Si: (reg) pembriu. 2 (Îvr) Panglică (legată peste cap sau peste frunte).

TESTEMEL, testemele, s. n. Bucată de pînză pătrată, de obicei colorată și înflorată, cu care își acoperă femeile capul; basma, tulpan, bariș, năframă. Uite salbă, brîu și toate!... Stai, să-nchei și testemelul pe la spate. COȘBUC, P. I 104. Un copil își deznodă un testemel de la gît. VLAHUȚĂ, O. A. 137. Sacul cu lire de la paharnicul Iordache... se află acuma pus bine, înfășurat într-un testemel. CARAGIALE, O. III 42. – Pl. și: testemeluri. – Variante: tistimel (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/3, ANT. LIT. POP. I 276, TEODORESCU, P. P. 521), tistemel (CAMIL PETRESCU, O. I 299) s. n.

TESTEMEL ~e n. pop. Basma pătrată de pânză (subțire) împodobită cu flori colorate pe un fond negru. /<turc. destmal

testemel n. basma mare pătrată cu câmpul negru, galben, roșcat, etc., iar pe margini cu flori colorate: câteva giupânese cu testemeluri. AL. [Turc, TESTIMEL, șervet, basma mare (lit. ștergar de mâini)].

testemél n., pl. e și urĭ (turc. destemal, destimal, destmal, d. pers. dest, mînă, și mal, care freacă; ngr. desteméli [scris nte-], bg. testemel. V. testea, peștiman). Bariz maĭ supțire de orĭ-ce coloare. (În ainte-l purtaŭ și cocoanele, ĭar azĭ numaĭ țărancele). – În Munt. și tistimel. V. ștergar.

testemea sf vz testemel

testemeu sn vz testemel

testimel sn vz testemel

tistemel sn vz testemel

tistimel sn vz testemel

TISTEMEL s. n. v. testemel.

TISTIMEL s. n. v. testemel.

tistimél, V. testemel.

testemel (pop.) s. n., pl. testemele

testemel (pop.) s. n., pl. testemele

testemel s. n., pl. testemele

testemel

testemel, -mele.

TESTEMEL s. (înv.) pembriu.

TESTEMEL s. v. basma, legătură, tulpan.

testemel s. v. BASMA. LEGĂTURĂ. TULPAN.

TESTEMEL s. (înv.) pembriu.

testemel (-luri), s. n. – Basma, broboadă neagră cu flori. – Var. testimel, tistimel. – Mr. distimele. Tc. (per.) destemal, destimal „prosop” de la deste „mînă”, cf. testea (Roesler 604; Șeineanu, II, 358), cf. ngr. ντεστεμέλι, alb. testemal.