2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tentare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~tări / E: tenta] (Rar) 1 Deșteptare a unei dorințe Si: ademenire, ispitire. 2 (Ccr) Tentație.

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

tenta vt [At: DRLU / Pzi: ~tez / E: fr tenter] 1A deștepta o dorință Si: a ademeni, a ispiti. 2 (Frr) A întreprinde.

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni. În această curgere fără întoarcere, doar spiritul omului... e tentat să meargă în sens invers, pe deasupra întîmplărilor. BOGZA, C. O. 14.

TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].

TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)

A TENTÁ ~éz tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter

*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză

tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

TENTA vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

Intrare: tentare
tentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentare
  • tentarea
plural
  • tentări
  • tentările
genitiv-dativ singular
  • tentări
  • tentării
plural
  • tentări
  • tentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tenta
  • tentare
  • tentat
  • tentatu‑
  • tentând
  • tentându‑
singular plural
  • tentea
  • tentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tentez
(să)
  • tentez
  • tentam
  • tentai
  • tentasem
a II-a (tu)
  • tentezi
(să)
  • tentezi
  • tentai
  • tentași
  • tentaseși
a III-a (el, ea)
  • tentea
(să)
  • tenteze
  • tenta
  • tentă
  • tentase
plural I (noi)
  • tentăm
(să)
  • tentăm
  • tentam
  • tentarăm
  • tentaserăm
  • tentasem
a II-a (voi)
  • tentați
(să)
  • tentați
  • tentați
  • tentarăți
  • tentaserăți
  • tentaseți
a III-a (ei, ele)
  • tentea
(să)
  • tenteze
  • tentau
  • tenta
  • tentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tenta

etimologie: