2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.

TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori. – Din fr. teinte.

tentă1 sf [At: OPRESCU, S. 215 / Pl: ~te / E: fr teinte] 1 (Pct) Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2 (Pct) Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). 3 Nuanță a unei culori. 4 (Fig) Aspect (1). 5 (Îs) ~ politică Semnificație politică.

TÉNTĂ, tente, s. f. Amestec de tuș și de apă sau de o culoare și de apă, folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită. ♦ Nuanță a unei culori.

TÉNTĂ s.f. (Pict.) 1. Amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație; nuanță a unei culori. 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă (1). [< fr. teinte].

TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte)

TÉNTĂ ~e f. 1) Amestec de vopsele folosit în pictură pentru a obține nuanța dorită. 2) Nuanță obținută prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafață a unei imagini, realizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din fr. tenter.

tenta vt [At: DRLU / Pzi: ~tez / E: fr tenter] 1A deștepta o dorință Si: a ademeni, a ispiti. 2 (Frr) A întreprinde.

TENTÁ, tentez, vb. I. Tranz. A ispiti, a ademeni. În această curgere fără întoarcere, doar spiritul omului... e tentat să meargă în sens invers, pe deasupra întîmplărilor. BOGZA, C. O. 14.

TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni. 2. A încerca, a întreprinde. [< fr. tenter, it., lat. tentare].

TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr. tenter)

A TENTÁ ~éz tranz. 1) A supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi. 2) (acțiuni) A începe ceva cu scopul de a reuși. /<fr. tenter

*tentéz v. tr. (lat. tentare). Încerc, ispitesc: l-a tentat diavolu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte

téntă s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte

tentá (a ~) vb., ind. prez. 3 tenteáză

tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. și pl. tenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: tentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentă
  • tenta
plural
  • tente
  • tentele
genitiv-dativ singular
  • tente
  • tentei
plural
  • tente
  • tentelor
vocativ singular
plural
Intrare: tenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tenta
  • tentare
  • tentat
  • tentatu‑
  • tentând
  • tentându‑
singular plural
  • tentea
  • tentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tentez
(să)
  • tentez
  • tentam
  • tentai
  • tentasem
a II-a (tu)
  • tentezi
(să)
  • tentezi
  • tentai
  • tentași
  • tentaseși
a III-a (el, ea)
  • tentea
(să)
  • tenteze
  • tenta
  • tentă
  • tentase
plural I (noi)
  • tentăm
(să)
  • tentăm
  • tentam
  • tentarăm
  • tentaserăm
  • tentasem
a II-a (voi)
  • tentați
(să)
  • tentați
  • tentați
  • tentarăți
  • tentaserăți
  • tentaseți
a III-a (ei, ele)
  • tentea
(să)
  • tenteze
  • tentau
  • tenta
  • tentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tentă

  • 1. Amestec de tuș (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanța de culoare dorită; nuanță a unei culori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: culoare nuanță
  • 2. Suprafață a unei imagini realizată în tentă.
    surse: DN
  • 3. Strat de culoare omogen, aplicat pe un suport.
    surse: MDN '00

etimologie:

tenta

etimologie: