4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

TENCUÍT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

TENCUÍT1 s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

tencuit3, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, D. N. 188 / Pl: ~iți, ~e / E: tencui2] (Rar) Așezat în teancuri1 (2) .

tencuit2, ~ă a [At: PENESCU, M. 63/10 / V: (înv) tin~ / Pl: ~iți, ~e / E: tencui1] 1 (D. ziduri, construcții etc.) Acoperit cu tencuială (2) Si: (reg) văcălit. 2 (Îvr; d. pereți) Tapisat (1).

tencuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: tencui1] Tencuire.

TENCUÍT2, -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. Înăuntru bisericii sînt două coloane mărețe, dar, îndată ce le atingi cu mîna, vezi că sînt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. BOLINTINEANU, O. 294.

TENCUÍT1 s. n. Acțiunea de a tencui; tencuire.

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

tencui2 vt [At: SEVASTOS, N. 126 / Pzi: ~esc / E: teanc1 + -ui] (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) Si: a împacheta.

tencui1 vt [At: NECULCE, L. 308 / V: (reg) tân~, tinciui, tin~ / Pzi: ~esc, (reg) tencui / E: ucr тинькувати] 1 (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de tencuială (2) Si: (reg) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (Reg; c. i. pereți) A unge cu mumială. 3 (îrg; c. i. pereți, pomi etc.) A vărui.

TENCUÍ 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.

TENCUÍ1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.

A TENCUÍ ~iésc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn’kuvaty

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă

tencuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tencuiáscă

tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)

arată toate definițiile

Intrare: tencuit (adj.)
tencuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuit
  • tencuitul
  • tencuitu‑
  • tencui
  • tencuita
plural
  • tencuiți
  • tencuiții
  • tencuite
  • tencuitele
genitiv-dativ singular
  • tencuit
  • tencuitului
  • tencuite
  • tencuitei
plural
  • tencuiți
  • tencuiților
  • tencuite
  • tencuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tencuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuit
  • tencuitul
  • tencuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tencuit
  • tencuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tencui (constr.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
(să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
(să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
(să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
(să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencui
  • tencuiseră
Intrare: tencui (teanc)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
(să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
(să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
(să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
(să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
(să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencui
  • tencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tencuit (adj.)

  • 1. Acoperit cu tencuială.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: văcălit attach_file un exemplu
    exemple
    • Înăuntru bisericii sînt două coloane mărețe, dar, îndată ce le atingi cu mîna, vezi că sînt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. BOLINTINEANU, O. 294.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tencui
    surse: DEX '98 DEX '09

tencuit (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tencuire

etimologie:

  • vezi tencui
    surse: DEX '98 DEX '09

tencui (constr.)

  • 1. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.
      surse: DLRLC

etimologie:

tencui (teanc)

etimologie: