Definiția cu ID-ul 512712:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tencui (-uesc, -it), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).