Definiția cu ID-ul 932990:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUÍ 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.