3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.

TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.

TEMÚT1 s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (Înv.) Gelozie. – V. teme.

TEMÚT1 s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (Înv.) Gelozie. – V. teme.

temut2, ~ă [At: PSALT. SCH. 90/17 / Pl: ~uți, ~e / E: teme2] 1 a Care inspiră teamă (1). 2-3 smf, a (Îvp) (Persoană) care se teme2 (1) Si: temător (1).

temut1 sn [At: COȘBUC, P. I, 98 / Pl: (pop) ~uri / E: teme2] 1 (Rar) Teamă (1). 2 (Pop) Gelozie (2).

TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care cineva se teme. Luna lui iunie a fost totdeauna, pentru sufletul meu, o lună înăbușitoare și temută. GALACTION, O. I 340. Începură să ajungă temuți, adulați, căutați. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Cei doi conăcari duc pe temutul oaspete al țării pînă la Cerneți. IORGA, L. I 153. ♦ (Rar) Care se teme; înfricoșat. Priveau mortul fără să spună nici un cuvînt, serioși și temuți. ARDELEANU, D. 271.

TEMÚT1, temuturi, s. n. (Rar) Faptul de a (se) teme; temere. Și-n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ți-au făcut În dreapta cea fără temut Și-n mîna care poartă scut, Ți-au pus un ban. COȘBUC, P. I 148. ♦ (Învechit) Faptul de a fi gelos; gelozie. Prin inimile femeilor Trec cînd săgețile iubirii, cînd ale temutului. MARIAN, NA. 249. Iunona, stăpînită de patima temutului, trimise doi șerpi la Ercule. ISPIRESCU, U. 18. Boala lui este temutul, dar fără dînsu nu trăiește. CONACHI, P. 4.

TEMÚT ~tă (~ți, ~te) rar Care inspiră teamă. /v. a (se) teme

temut a. de care se teme. ║ n. gelozie.

temút, -ă adj. De care se teme lumea: om temut. (Om, femeĭe de temut, de care trebuĭe să te temĭ). S. n. fără pl. Gelozie: o chinuĭa temutu.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

teme1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: srb teme] (Ban; Olt) Creștetul capului1 (1).

teme2 [At: PSALT. HUR. 8477 / V: (din necesități de versificație) ~a / Pzi: tem, (înv) 5 nu temereți / E: ml timēre] 1 vr A avea sentimentul fricii Si: a se înspăimânta, a se speria, (reg) a se teși (9). 2 vr A fi îngrijorat. 3 vr (Fam; îe) Mă tem că... Mi se pare că... 4 vr (Pop; îe) Nu te ~ Se spune pentru a întări o afirmație. 5 vt (Pop) A fi gelos. 6 vr (Pfm; îe) Cine se ~ de șarpe se ~ și de șopârlă Cel pățit e fricos, prevăzător.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. V. speria, înspăimînta. Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108. ◊ (Motivul fricii se indică prin determinări introduse prin prep. «de») Nu mă tem eu de blestem. BENIUC, V. 18. Nu mă tem de moarte, dimpotrivă. TOPÎRCEANU, B. 93. Se temea de asprimea tată-său. CREANGĂ, P. 89. (În proverbe și zicători) Apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care dă semne de frică în fața celei mai mici primejdii. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopîrlă (= omul pățit e fricos). (Expr.) A se teme și de o umbră (sau de umbra lui) v. umbră. ◊ (Motivul fricii se indică printr-o completivă introdusă prin conj. «să» sau «că» ori printr-un verb la infinitiv) Singur am rămas de cînd te-ai dus Și mă tem să stau așa. D. BOTEZ, P. O. 44. Mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262. ◊ Tranz. (Rar) Tu, ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pentru» sau de propoziții completive introduse prin conj. «că» sau «să», indicînd motivul îngrijorării) A fi îngrijorat, a-și face griji. De ce se teme pentru ziua de mîine? C. PETRESCU, C. V. 273. Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. ◊ Expr. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., mi-e teamă că... Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămînea cu vorbele și alții cu pămînturile. REBREANU, R. I 194. De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș. ALECSANDRI, T. I 31. ◊ Tranz. (Complementul indică obiectul care deșteaptă îngrijorare) Femeia, încolțită de spaimă, a început să-i teamă viața. POPA, V. 313. Frică mi-i și de-mneavoastră și-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90. «Vai, brîul meu! – gemea copila. «Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!». COȘBUC, P. I 125. (Fig.) De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. (Expr.) A-și teme cojocul v. cojoc. 3. Tranz. A bănui, a suspecta, a fi gelos (pe cineva). Se măritase de multe ori și cum o luau bărbații, o și temeau. CAMILAR, N. II 33. A dus casă grea cu Catinca. Era rea de gură și-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89. El se făcu dîrz, începînd a-și teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385. Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. ALECSANDRI, P. P. 324.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre (= timere).

A SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ◊ ~ și de umbra sa, (~ și de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e mușcat de șarpe, se teme și de șopârlă cel pățit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de neliniște; a fi cuprins de griji; a se neliniști; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ◊ Mă tem că... mi se pare că...; cred că.... /<lat. timere

A TÉME tem tranz. pop. (soțul, soția) A bănui de infidelitate. /<lat. timere

teme v. 1. a se simți apăsat de idea unui rău posibil și probabil, a-i fi frică de ceva amenințător: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a fi gelos: începu a-și teme nevasta ISP. [Lat. TIMERE].

tem (mă), -út, a téme v. refl. (lat. timére, it. temére, pv. cat. pg. temer). Mĭ-e frică, mĭ-e teamă, îs îngrijorat să nu mi se întîmple ceva răŭ: mă tem să nu cad în apă. V. tr. Îs gelos, mă tem să nu mă trădeze: îșĭ temea nevasta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: temut (adj.)
temut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temut
  • temutul
  • temutu‑
  • temu
  • temuta
plural
  • temuți
  • temuții
  • temute
  • temutele
genitiv-dativ singular
  • temut
  • temutului
  • temute
  • temutei
plural
  • temuți
  • temuților
  • temute
  • temutelor
vocativ singular
plural
Intrare: temut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temut
  • temutul
  • temutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • temut
  • temutului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: teme
verb (VT601)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teme
  • temere
  • temut
  • temutu‑
  • temând
  • temându‑
singular plural
  • teme
  • temeți
  • temeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tem
(să)
  • tem
  • temeam
  • temui
  • temusem
a II-a (tu)
  • temi
(să)
  • temi
  • temeai
  • temuși
  • temuseși
a III-a (el, ea)
  • teme
(să)
  • tea
  • temea
  • temu
  • temuse
plural I (noi)
  • temem
(să)
  • temem
  • temeam
  • temurăm
  • temuserăm
  • temusem
a II-a (voi)
  • temeți
(să)
  • temeți
  • temeați
  • temurăți
  • temuserăți
  • temuseți
a III-a (ei, ele)
  • tem
(să)
  • tea
  • temeau
  • temu
  • temuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temut (adj.)

  • 1. Care inspiră teamă, de care te temi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Luna lui iunie a fost totdeauna, pentru sufletul meu, o lună înăbușitoare și temută. GALACTION, O. I 340.
      surse: DLRLC
    • Începură să ajungă temuți, adulați, căutați. AGÎRBICEANU, S. P. 242.
      surse: DLRLC
    • Cei doi conăcari duc pe temutul oaspete al țării pînă la Cerneți. IORGA, L. I 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi teme
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

temut (s.n.)

  • 1. rar Faptul de a (se) teme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frică teamă temere attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ți-au făcut În dreapta cea fără temut Și-n mîna care poartă scut, Ți-au pus un ban. COȘBUC, P. I 148.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Faptul de a fi gelos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gelozie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Prin inimile femeilor Trec cînd săgețile iubirii, cînd ale temutului. MARIAN, NA. 249.
      surse: DLRLC
    • Iunona, stăpînită de patima temutului, trimise doi șerpi la Ercule. ISPIRESCU, U. 18.
      surse: DLRLC
    • Boala lui este temutul, dar fără dînsu nu trăiește. CONACHI, P. 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi teme
    surse: DEX '98 DEX '09

teme

  • 1. reflexiv A simți teamă, a fi cuprins de frică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108.
      surse: DLRLC
    • Nu mă tem eu de blestem. BENIUC, V. 18.
      surse: DLRLC
    • Nu mă tem de moarte, dimpotrivă. TOPÎRCEANU, B. 93.
      surse: DLRLC
    • Se temea de asprimea tată-său. CREANGĂ, P. 89.
      surse: DLRLC
    • Singur am rămas de cînd te-ai dus Și mă tem să stau așa. D. BOTEZ, P. O. 44.
      surse: DLRLC
    • Mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Tu, ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care dă semne de frică în fața celei mai mici primejdii.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A se teme și de o umbră (sau de umbra lui).
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămînea cu vorbele și alții cu pămînturile. REBREANU, R. I 194.
        surse: DLRLC
      • De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș. ALECSANDRI, T. I 31.
        surse: DLRLC
    • 1.5. A fi îngrijorat, a-și face griji.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
      exemple
      • De ce se teme pentru ziua de mîine? C. PETRESCU, C. V. 273.
        surse: DLRLC
      • Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123.
        surse: DLRLC
      • Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Femeia, încolțită de spaimă, a început să-i teamă viața. POPA, V. 313.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Frică mi-i și de-mneavoastră și-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv «Vai, brîul meu!» – gemea copila. «Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!». COȘBUC, P. I 125.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv figurat De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bănui suspecta attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se măritase de multe ori și cum o luau bărbații, o și temeau. CAMILAR, N. II 33.
      surse: DLRLC
    • A dus casă grea cu Catinca. Era rea de gură și-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89.
      surse: DLRLC
    • El se făcu dîrz, începînd a-și teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385.
      surse: DLRLC
    • Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme. ALECSANDRI, P. P. 324.
      surse: DLRLC

etimologie: