TEMUT², -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care cineva se teme. Luna lui iunie a fost totdeauna, pentru sufletul meu, o lună înăbușitoare și temută. GALACTION, O. I 340. Începură să ajungă temuți, adulați, căutați. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Cei doi conăcari duc pe temutul oaspete al țării pînă la Cerneți. IORGA, L. I 153. ♦ (Rar) Care se teme; înfricoșat. Priveau mortul fără să spună nici un cuvînt, serioși și temuți. ARDELEANU, D. 271.