3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albușul de ou, frișca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oțel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel.

tel sn [At: (a. 1792) ap. ȘIO II1, 353 / Pl: ~uri / E: tc tel] 1 (Îrg) Fir de metal Si: sârmă. 2 (Îrg) Sârmă care susține și întărește forma unui corset. 3 (Pop) Fir de metal auriu sau argintiu din care se face beteala miresei. 4 (Pop; pex) Beteală (2). 5 Coardă mică de metal la un instrument muzical. 6 Arc de sârmă (de oțel) folosit la somiere, canapele, fotolii etc. Si: drot. 7 (Pex) Spirală. 8 Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru bătut ouăle, crema, frișca etc.

țel sn [At: (a. 1835) URICARIUL, XIV, 50 / V: (reg) țil, țir, țul, țuli, țev, țeu / Pl: ~uri / E: ger Ziel, rs цель, mg cél] 1 (Îrg) Punct care este ochit și care trebuie nimerit când se trage cu o armă Si: țintă1 (20). 2 (Reg; îcs) De-a lapta-n țir, de-a lopta-n țul, de-a mingea (sau mincea) pe (sau în) țel Oină1. 3 (Reg; îcs) De-a țălu Nume dat unui joc de copii în care unul bate mingea și toți ceilalți încearcă să o prindă. 4 (Reg) Țeh2 (31). 5 (Reg; îf țuli) Răzor între două ogoare Si: miezuină. 6 Cătarea puștii. 7 (Îlav) În ~ sau în ~ul puștii În bătaia puștii. 8 (Reg; îe) A lua ~ul (ori pe ~) sau a ține ~ul (ori la ~) sau a se uita (ori a căuta) pe ~ A ochi cu pușca. 9 Punct spre care se îndreaptă cineva sau ceva Si: țintă1 (34). 10 (Pex) Țintă1 (39). 11 (Reg; îf țuli) Soroc.

TEL, teluri, s. n. 1. Instrument de sîrmă, folosit în bucătărie pentru a bate frișca, albușul de ou etc. 2. Resort de sîrmă (de oțel) la canapele, fotolii, paturi etc. Săltînd ca pe teluri de oțel, copila trecu pe dinaintea lui. SADOVEANU, Z. C. 154. ♦ (Rar) Sîrmă care susține și întărește forma unui corset. Corset cu teluri de criță, cum se purta pe vremuri. HOGAȘ, H. 103. 3. Mică coardă de metal la un instrument muzical. Mi se rupsese la tambură telul. PANN, P. V. III 136.

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care vrea cineva să ajungă (v. țintă); p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final (v. scop). Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel. COȘBUC, P. II 103. Singurul țel al vieții mele era să pot și eu adăogi o frunză la coroana strălucită a patriei mele. ALECSANDRI, O. P. 16. Văd că mă depărtez de țelul meu, prefer dar a sfîrși scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 262. 2. (Învechit și regional) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit cînd se trage cu o armă; țintă. ◊ Expr. A trage la țel sau a împușca în țel = a trage la țintă. (Cu pronunțare regională) Acolo era o mulțime de cătane la pușcate-n țăl. RETEGANUL, P. III 18. ♦ Vîrful cătării unei puști. Băgă mîna în torbă, scoase o lumînărică de ceară albă, o lipi la buza puștii, deasupra țelului. GANE, N. III 137. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. Mai bine le-aș avea [babițele] în țelul puștii. SADOVEANU, O. L. 17. Am pus-o [pușca] la ochi și am așteptat să-mi vie ursul în țel. GANE, N. I 130.

TEL1 s. n. colină artificială formată din ruinele unor așezări antice. (< fr. tell)

TEL ~uri n. 1) Obiect de bucătărie, constând dintr-un arc în spirală cu mâner, folosit pentru a bate albușurile de ou sau cremele. 2) Resort de sârmă folosit la mobila pe arcuri (canapele, fotolii). /<turc. tel

ȚEL ~uri n. 1) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. 2) pop. Punct în care ochește cineva cu o armă; țintă. /< germ. Ziel, rus. țel’, ung. cel

tel n. 1. fir de fier, de oțel; 2. cea mai mică coardă a unui instrument muzical: mi se rupse la tambură telul PANN; 3. beteala miresei (în Dobrogea). [Turc. TEL].

țel n. Mold. 1. țintă; 2. fig. scop: ea pășește cu pas mare către un țel de mult dorit AL. [Rus, ȚELĬ (din nemț. Ziel)].

tel n., pl. urĭ (turc. tel, sîrmă; ngr. teli). Sîrmă groasă (ca cea de telegraf saŭ de telefon). Drot, resort de sîrmă la canapele. Coardă supțire de oțel la un instrument muzical. Dobr. Peteală. Trans. Fir de aur saŭ de argint întrebuințat la broderie.

țel n., pl. urĭ (rus. cĭelĭ, d. germ. ziel, de unde și ung. cél). Rar. Țintă, punct de ochit. Scop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: Telul
Telul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Telul
Intrare: tel (subst.)
tel (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tel
  • telul
  • telu‑
plural
  • teluri
  • telurile
genitiv-dativ singular
  • tel
  • telului
plural
  • teluri
  • telurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țel
  • țelul
  • țelu‑
plural
  • țeluri
  • țelurile
genitiv-dativ singular
  • țel
  • țelului
plural
  • țeluri
  • țelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țel

  • 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Spre soare ni-e gîndul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel. COȘBUC, P. II 103.
      surse: DLRLC
    • Singurul țel al vieții mele era să pot și eu adăogi o frunză la coroana strălucită a patriei mele. ALECSANDRI, O. P. 16.
      surse: DLRLC
    • Văd că mă depărtez de țelul meu, prefer dar a sfîrși scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 262.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țintă
    • 2.1. expresie A trage la țel sau a împușca în țel = a trage la țintă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
    • 2.2. Cătarea puștii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Băgă mîna în torbă, scoase o lumînărică de ceară albă, o lipi la buza puștii, deasupra țelului. GANE, N. III 137.
        surse: DLRLC
    • 2.3. locuțiune adverbială În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mai bine le-aș avea [babițele] în țelul puștii. SADOVEANU, O. L. 17.
        surse: DLRLC
      • Am pus-o [pușca] la ochi și am așteptat să-mi vie ursul în țel. GANE, N. I 130.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: