16 definiții pentru telegramă telegram țiligram


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme.

TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme.

telegra sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 371 / V: (reg) tăl~, tălig~, ~lig, tilig~ sf, (îrg) ~am, (reg) tălegram, tăligram, ~ligram, țiligram sn / Pl: ~me, (reg) ~rămi / E: fr télégramme, ger Telegramm] 1 Comunicare (scurtă) la distanță transmisă cu ajutorul telegrafului (1) Si: (reg) telegraf (7). 2 Formular pe care este scrisă o telegramă (1). 3 (Reg; în limbajul copiilor) Bucățică de hârtie, pe care o pun copiii pe sfoara zmeului, ca să fie dusă de vânt cât mai aproape de zmeu Si: răvaș.

TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telegraf, telefon); formularul pe care este scris textul comunicării. A dat pînă acum două telegrame. DUMITRIU, N. 116. Telegrama ta de felicitare cînd am depus jurămîntul. Ce te-a făcut să dai telegramă? C. PETRESCU, C. V. 105. Două... telegrame îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ◊ Telegramă-fulger v. fulger. – Variantă: (învechit) telegrám (ALECSANDRI, S. 95) s. n.

TELEGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau prin alt mijloc (telefon, etc.); formular pe care este transcrisă această comunicare. [< fr. télégramme, cf. germ. Telegramm < gr. tele – departe, gramme – scriere].

TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme)

TELEGRÁMĂ ~e f. 1) Comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului (sau prin telefon). 2) Formular pentru a scrie textul unei telegrame. [G.-D. telegramei] /<fr. télégramme, germ. Telegramm

telegramă f. comunicațiune adresată prim telegraf.

TELEGRÁM s. n. v. telegramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

telegrámă (-le-gra-) s. f., g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme

telegrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. telegrámei; pl. telegráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TELEGRÁMĂ s. (ieșit din uz) depeșă, (reg.) telegraf, (Maram. și Transilv.) șurgăn.

TELEGRA s. (ieșit din uz) depeșă, (reg.) telegraf, (Maram. și Transilv.) șurgăn.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-.~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru1), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-1, v. -metrie1), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-1, v. -metru1), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.

Intrare: telegramă
telegramă substantiv feminin
  • silabație: te-le-gra-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telegra
  • telegrama
plural
  • telegrame
  • telegramele
genitiv-dativ singular
  • telegrame
  • telegramei
plural
  • telegrame
  • telegramelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telegram
  • telegramul
  • telegramu‑
plural
  • telegrame
  • telegramele
genitiv-dativ singular
  • telegram
  • telegramului
plural
  • telegrame
  • telegramelor
vocativ singular
plural
țiligram
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

telegramă telegram țiligram

  • 1. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare.
    exemple
    • A dat pînă acum două telegrame. DUMITRIU, N. 116.
      surse: DLRLC
    • Telegrama ta de felicitare cînd am depus jurămîntul. Ce te-a făcut să dai telegramă? C. PETRESCU, C. V. 105.
      surse: DLRLC
    • Două... telegrame îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14.
      surse: DLRLC
  • 2. (Enigmistică) Anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită.
    surse: MDN '00

etimologie: