opțiuni
  • info

18 definiții pentru depeșă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

depeșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată

  1. În original incorect acc.: depeșă — LauraGellner

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

DEPEȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPEȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

DEPEȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.

dipișa sf vz depeșă[1]

  1. dipișa – formă posibil incorectă în original, chiar dacă ar fi vorba numai de o greșeală de tipar pentru dipișă, ambele forme nefiind atestate de def. formei principale — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă, pl. depeșe

depeșă, -și.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPEȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

depeșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche. – Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

Intrare: depeșă
depeșă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeșe
  • depeșele
genitiv-dativ singular
  • depeșe
  • depeșei
plural
  • depeșe
  • depeșelor
vocativ singular —
plural —
depeșă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeși
  • depeșile
genitiv-dativ singular
  • depeși
  • depeșii
plural
  • depeși
  • depeșilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depeșă, depeșesubstantiv feminin

  • 1. învechit Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: telegramă
    • format_quote Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. DLRLC
    • format_quote Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.