TELEGRAMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telegraf, telefon); formularul pe care este scris textul comunicării. A dat pînă acum două telegrame. DUMITRIU, N. 116. Telegrama ta de felicitare cînd am depus jurămîntul. Ce te-a făcut să dai telegramă? C. PETRESCU, C. V. 105. Două... telegrame îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, S. N. 14. ◊ Telegramă-fulger v. fulger. – Variantă: (învechit) telegram (ALECSANDRI, S. 95) s. n.