4 intrări
37 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TECI- elem. tec2(a)-.
TEACĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Lat. theca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tea2 sf vz teacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teacă [At: CANTEMIR, IST. 33 / V: (reg) tea, tecă / Pl: teci, (reg) tece, teace, tăci / E: ml thēca] 1 sf Înveliș confecționat din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează lama unei săbii, a unui cuțit sau anumite instrumente. 2 sf (Reg; îe) A se face ~ de pământ A se face nevăzut Si: a se ascunde. 3 sf (Pfm; îe) Nu încap două săbii (sau doi paloși, două paloșe) într-o ~ Se spune despre două persoane cu o anumită autoritate care nu se împacă. 4 sf (Reg; îe) (Ba) că(-i) (ba) că(-i) pungă Se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând tot felul de pretexte. 5 av (Pop; îe) A asculta ~ de pământ A asculta într-o tăcere desăvârșită. 6 sf (Pop; îe) A rămâne ~ A rămâne gol. 7 sf (Mun; dep) Om prost. 8 sf Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. 9 sf (Atm) Membrană care îmbracă fibra musculară. 10 sf (Bot) Porțiune a frunzei care cuprinde tulpina (în special la graminee). 11 sf (Bot) Înveliș care protejează spicul sau mugurele unor plante înainte de maturizare. 12 sf (Rar) Pulpar. 13 sf Păstaie. 14 sf (Reg; pgn; șîc ~pentru-mâncare) Fasole (1) (Phaseolus vulgaris). 15 sf (Reg; sîs ~ca ochilor) Pleoapă. 16 sf (Reg) Cutie1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tec sm [At: M. D. ENC. / S și: teck / Pl: teci / E: fr teck] 1 Arbore exotic din India și Oceania, înalt, cu frunze opuse, întregi, cu flori albe, cu lemn foarte tare, care se întrebuințează în special la construcții navale (Tectona grandis). 2 (Pex) Lemnul de tec (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tecă2 sf vz teacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tecă1 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) teică / Pl: teci, tece / E: lat theca, ger Theke] (Reg) Caiet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teică3 sf vz tecă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEACĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TEACĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, lemn sau piele, în care se păstrează lama unei săbii, a unui cuțit etc. sau anumite instrumente. Se juca, trecînd ușor degetul de-a lungul tăișului unui cuțit pe care-l scosese din teaca de piele. DUMITRIU, N. 183. Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă! ALECSANDRI, O. 232. Iovan Iorgovan, Braț de buzdugan, Sabia-și spăla În teacă o băga. ANT. LIT. POP. I 316. Închinar-aș armelor... Dar și ele-s fiare reci, Puse-n teci De lemne seci. TEODORESCU, P. P. 582. ◊ Expr. A se face teacă de pămînt = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. Boierii și bogătașii împărăției, care se făcuse teacă de pămînt și intrase în gaură de șarpe cînd țara era în primejdie, ieșiră ca ciupercile la iveală, îndată ce trecu primejdia. POPESCU, B. IV 73. A asculta teacă de pămînt = a asculta într-o tăcere desăvîrșită. Ascultară teacă de pămînt acea migală minunată de șuierături. DELAVRANCEA, S. 99. A rămîne teacă = a rămîne gol, uscat, sec. Se vor deștepta ei odată, cînd vor rămîne visteriile teacă și țara datoare și vîndută toată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/9. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune cînd cineva se codește să facă un lucru sub pretexte șubrede. Safta și Mihu se mai făceau că nu înțeleg... că teacă... că pungă, pînă ce Mitrea nu se ridica vesel. SLAVICI, N. I 96. Nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. RETEGANUL, P. I 30. ♦ Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada. ♦ (Neobișnuit) Pulpar. Femeia săpa lîngă el, cu capul înfășurat într-o cîrpă neagră, și cu teci de lînă pe picioare, ca să nu i le ardă soarele. DUMITRIU, N. I. 12. 2. Păstaie. Făcuse biată muierea asta niște teci de fasole și o mămăligă. PREDA, Î. 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEC s.m. Arbore din India și Oceania, cu lemnul foarte tare, care se întrebuințează în special la construirea corăbiilor. [Scris și teck, pl. teci. / < fr. teck].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECK s.m. v. tec.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEC1 s. m. arbore din India și Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit în special în construcții navale. (< fr. teck)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEC2(A)-/TECI-, -TECIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-TECIU elem. tec2(a)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEACĂ teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) în care se țin obiecte tăioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lamă în care se fixează coada sau mânerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Înveliș al semințelor, având formă alungită și constând din două valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care îmbracă tulpina. /<lat. thëca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit în construcția navelor. /<fr. teck
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Moș-Teacă m. porecla militarilor cari țin morțiș la apucăturile din trecut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
teacă f. 1. tocul sau țeava unui instrument: a băga sabia în teacă; 2. Bot. păstaie: teci de fasole. [Lat. THECA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teácă f., pl. tecĭ (lat. thêca, d. vgr. théke, cutie; fr. taie, față de pernă. V. biblio-, glipto-, ipo- și pinaco-tecă, chichiță). Tocu în care se ține sabia, pumnalu ș. a.: a trage, a scoate sabia din teacă. Bot. Păstare. Fig. Moș Teacă, militar (saŭ și funcționar) ignorant, pareatcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teacă s. f., g.-d. art. tecii; pl. teci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tec s. m., pl. teci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teacă s. f., g.-d. art. tecii; pl. teci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tec s. m., pl. teci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teacă s. f., g.-d. art. tecii; pl. teci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tec s. m., pl. teci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEACĂ s. 1. (rar) tesac, toc. (~ de sabie.) 2. v. păstaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TECĂ s. v. caiet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEACĂ s. 1. (rar) tesac, toc. (~ de sabie.) 2. (BOT.) păstaie. (~ de mazăre.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tecă s. v. CAIET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
teacă (-eci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TECI- „teacă”. ◊ L. theca „învelitoare, teacă” > fr. théci-, engl. id. > rom. teci-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă teci; ~form (v. -form), adj., în formă de teacă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
TECA- „conceptacul, teacă”. ◊ gr. theke „cutie, casetă, teacă” > fr. théca-, engl. id., germ. theka- > rom. teca-. □ ~for (v. -for), adj., care poartă teci; ~spor (v. -spor), s. m., spor închis într-un conceptacul.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-TECIU „receptacul, capsulă, lojă”. ◊ gr. theke „cutie, casetă” > fr. -thécium, germ. id., engl. id. > rom. -teciu.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MOȘ TEACĂ, revistă satirică săptămânală, cu subtitlul „Jurnal țivil și cazon”. A apărut (1895-1901), sub direcția lui A. Bacalbașa și apoi a lui G. Ranetti.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F76) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13-ck) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teacă, tecisubstantiv feminin
- 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: apărătoare tesac toc înveliș
- Se juca, trecînd ușor degetul de-a lungul tăișului unui cuțit pe care-l scosese din teaca de piele. DUMITRIU, N. 183. DLRLC
- Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă! ALECSANDRI, O. 232. DLRLC
- Iovan Iorgovan, Braț de buzdugan, Sabia-și spăla În teacă o băga. ANT. LIT. POP. I 316. DLRLC
- Închinar-aș armelor... Dar și ele-s fiare reci, Puse-n teci De lemne seci. TEODORESCU, P. P. 582. DLRLC
- A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Boierii și bogătașii împărăției, care se făcuse teacă de pămînt și intrase în gaură de șarpe cînd țara era în primejdie, ieșiră ca ciupercile la iveală, îndată ce trecu primejdia. POPESCU, B. IV 73. DLRLC
-
- A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ascultară teacă de pămînt acea migală minunată de șuierături. DELAVRANCEA, S. 99. DLRLC
-
- A rămâne teacă = a rămâne gol, uscat, sec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se vor deștepta ei odată, cînd vor rămîne visteriile teacă și țara datoare și vîndută toată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/9. DLRLC
-
- (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Safta și Mihu se mai făceau că nu înțeleg... că teacă... că pungă, pînă ce Mitrea nu se ridica vesel. SLAVICI, N. I 96. DLRLC
- Nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. RETEGANUL, P. I 30. DLRLC
-
-
- 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.1. Pulpar. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pulpar
- Femeia săpa lîngă el, cu capul înfășurat într-o cîrpă neagră, și cu teci de lînă pe picioare, ca să nu i le ardă soarele. DUMITRIU, N. I. 12. DLRLC
-
-
- 3. Păstaie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: păstaie
- Făcuse biată muierea asta niște teci de fasole și o mămăligă. PREDA, Î. 22. DLRLC
-
- 4. Parte a frunzei, mai ales la graminee, care îmbracă tulpina. NODEX
etimologie:
- theca DEX '09
tec, tecisubstantiv masculin
- 1. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- teck DEX '09 DEX '98 DN
tecaelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „conceptacul, teacă”. MDN '00
etimologie:
- théc(a)-, -théci-, -thécium MDN '00