6 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

tatu smi [At: ALEXI, W. / E: fr tatou] (Zlg) 1 (Lpl) Specii de mamifere nocturne, fără dinți, cu spatele și flancurile acoperite cu plăci osoase, mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic (Dasypus). 2 (Lsg) Animal din speciile tatu (1).

TATÚ s.m. Mamifer edentat cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase, care trăiește în America tropicală. [Pl. invar. / < fr. tatou < tatucuv. tupi].

TATÚ s. m. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un țesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem. (< fr. tatou)

TATÚ ~ m. Mamifer exotic edentat, cu corpul protejat de un înveliș cornos, format din plăci mobile. /<fr. tatou

*tatú m. (fr. tatou, un cuv. brazilian indigen). Zool. Un animal edentat din America de Sud acoperit c’o chĭurasă de solzĭ.

țâț2 [At: BĂCESCU, PĂS. 311 / V: țiț / Pl: ~i snm / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care redă sunetele caracteristice scoase de unele păsări, de șoareci etc. Si: chiț, ți1. 2 sm (Orn; reg) Purcelușă (Sylvia curruca). 3 sm (Ent; reg) Scripcar (Saperda carcharias). 4 sn (Reg) Fluier din coajă de salcie.

țuțu [At: ALR II/I MN 71, 2 659/836 / V: țâțu / Pl: (4) ~ri / E: fo] 1 i (Olt; Mun; rep) Cuvânt cu care se însoțește datul în leagăn, săltatul pe genunchi etc. Si: huța. 2 i (Olt; Mun; îe) A da (pe cineva) ~ A legăna pe cineva. 3 i (Reg; cu valoare verbală; îf țâțu) Nani. 4 s (Mun) Leagăn în care se balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4).

ȚÎȚ, țîțuri, s. n. (Regional) Căniță din care li se dă copiilor să bea apă, lapte.

ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȚ s. v. pitulice, purcelușă.

țîț s. v. PITULICE. PURCELUȘĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TATU < Tatos șef cuman la Dunăre, la anul 1000, în izvoarele bizantine: Тάτος, Тατούς, Тατοῦλος, cf. cuman Tat (în Codex Gumanicus și armean Thath, -ul (O Dens T), amintind pe Tații iranici din Transcaucazia, colonizați în Crimeea (V. Bogrea) și pe „Tații tătari” așezați în Dobrogea. A. Sacerdoțeanu conchide la o origine tracă a numelui (RI XV pp. 13 – 17); bibliografia la N. Drăganu (op. cit. index). 1. Tatos (17 B I 383). 2. Tațu pren. (P13 fila 42 vo; P Bor 53; Ard; Sd X). 2. + -co -cu: Tatco (Dm); Tatcu, act.; Tătcoi s. (17 B II 135). 4. Tatomir (Dm; Ștef; Ard; 16 B III 82); -escu; -ești s. 5. Tatovan, Stan, vecin (17 B IV 353). 6. Cf. Tatorca (Puc), prob. < Totorca + tatu. 7. Tătulcea (16 B IV 232). Originea turco-cumană se confirmă prin onomastica: „Tatul și Tacsaba, fiii lui Mircea”, munt., 1507 (Rep D 211).

Intrare: tatu
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tatu
  • tatuul
  • tatuu‑
plural
  • tatu
genitiv-dativ singular
  • tatu
  • tatuului
plural
  • tatu
vocativ singular
plural
Intrare: Tatu
nume propriu (I3)
  • Tatu
Intrare: Țațu
Țațu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țațu
Intrare: țâț (cană)
țâț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâț
  • țâțul
  • țâțu‑
plural
  • țâțuri
  • țâțurile
genitiv-dativ singular
  • țâț
  • țâțului
plural
  • țâțuri
  • țâțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâț (ornit.)
țâț3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâț
  • țâțul
  • țâțu‑
plural
  • țâți
  • țâții
genitiv-dativ singular
  • țâț
  • țâțului
plural
  • țâți
  • țâților
vocativ singular
plural
Intrare: țuțu
țuțu interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țuțu
țâțu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tatu

  • 1. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

țâț (cană)

  • 1. regional Căniță din care li se dă copiilor să bea apă, lapte.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

țâț (ornit.)

etimologie: