5 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tatu smi [At: ALEXI, W. / E: fr tatou] (Zlg) 1 (Lpl) Specii de mamifere nocturne, fără dinți, cu spatele și flancurile acoperite cu plăci osoase, mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic (Dasypus). 2 (Lsg) Animal din speciile tatu (1).

TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TATÚ s.m. Mamifer edentat cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase, care trăiește în America tropicală. [Pl. invar. / < fr. tatou < tatu – cuv. tupi].

TATÚ s. m. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un țesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem. (< fr. tatou)

TATÚ ~ m. Mamifer exotic edentat, cu corpul protejat de un înveliș cornos, format din plăci mobile. /<fr. tatou

*tatú m. (fr. tatou, un cuv. brazilian indigen). Zool. Un animal edentat din America de Sud acoperit c’o chĭurasă de solzĭ.

ta sm [At: PSALT. HUR. 38v/15 / V: ta2, (îvp) tătâne, (îrg) tătân, tătine / Art.: ~ta, ~l, (îrg) ~tul, (reg) ~le, ~tele / G-D: ~lui, ~tii, ~tei, (îvr) ~lu, (reg) ~tului, lui ~l / Vc: ~, (reg) ~to, ~tule / Pl: tați / E: ml tata] 1 Bărbat care are copii. 2 Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un tată (1) Si: (fam) tati, tataie (1), (reg) babacă, neicuță, niuniuț, taică. 3 (Înv; îs) ~ de familie Cap de familie. 4 (Reg; îs) Nume de ~ Nume de familie. 5 (Reg; îs) ~ta săracilor Tutore al orfanilor. 6 (Reg; îs) ~ de salcă Amantul unei femei considerat în raport cu copiii acesteia. 7-8 (Îljv) Dinspre (sau, înv, despre) ~ (Care se află) în linie paternă. 9 (Îlav) Din ~ în fiu (sau prunc) sau (reg) de la ~ la (ori pe) fiu (ori prunc) sau de pe ~ pe fiu Din generație în generație. 10 (Pfm; d. copii; îe) A fi bucățică ruptă ~-său sau ~-său în picioare ori izbit capul lui ~-său A semănă leit cu tatăl său. 11 (Pfm; îe) A călca pe (sau în) urmele lui ~-său A semăna cineva cu tatăl său în apucături și obiceiuri (mai ales rele). 12 (Pop; îe) A dormi somnul ~tii A dormi somnul de veci. 13 (Pop; îe) A trimite (pe cineva) de la dracul la ~-său A trimite pe cineva de colo-colo. 14 (Pfm; îe) A căuta pe dracul și a găsi pe ~-său sau a scăpa de dracul și a da peste ~-său A intra singur într-un pericol mare. 15 (Pfm; îe) A cere cât dracul pe ~-său sau a cere pe dracul și pe ~-său A cere o sumă exorbitantă. 16 (Pop; îe) Să fie de sufletul ~tii Exclamație de consolare pe care o spune cineva când suferă o pagubă sau când este silit să facă un dar. 17 (Reg; rar; îs) ~ de paie Bărbat care nu se impune în familie. 18 (Reg; îc) ~l-pădurii sau mareș-~ Personaj din mitologia populară, având trăsăturile mamei-pădurii Si: (reg) pădurar, păduroi. 19 (Bot; reg; îc) Iarba~ lui și barba ~tii (1) Tătăneasă (1) (Symphytum officinale). 20 (Îs) ~ bun Tată (1) adevărat. 21 (Șîs ~ vitreg sau, reg, ~ de al doilea, ~ mașter, ~ de scoarță, ~-fiastru] Soțul mamei considerat în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. 22 (Fam; șîs ~ socru) Socru (1). 23 (Îvr; lpl; îf tătâni) Părinți. 24 (Fam) Nume dat de soție bărbatului ei. 25 (Fam) Termen de dezmierdare cu care un bărbat se adresează copiilor săi. 26 (Fam; pex) Termen cu care un bărbat se adresează unei persoane mai tinere pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 27 (Fam; pan) Termen prin care un bărbat își exprimă afecțiunea față de un animal. 28 (Reg; adesea determinat prin „mare”, „bătrân”, „moș”, „bun”, „bât”) Bunic (1). 29 (Reg; îlav) De când ~ta moșu De foarte multă vreme. 30 (Reg; pex; determinat prin „bătrân”, „moș”) Bărbat bătrân. 31 (Reg; îs) ~ mare Fratele mai bătrân al unuia dintre părinți. 32 (Reg; îas; șîs ~ moș sau ~ bătrân) Unchiul din partea mamei. 33 (Reg; îs) ~ mic Fratele mai tânăr al unuia dintre părinți. 34 (Reg; îs) ~ naș Naș. 35 (Pfm) Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (în vârstă). 36 (Îvp; pe lângă un nume de persoană) Fondator al unui neam, al unei dinastii Si: strămoș. 37 (Trs; îs) ~ de vecin Primar. 38 (Trs; îas; șîs ~l vecinătății) Conducător al unei părți din sat. 39 (În credința creștină, precedat de „Dumnezeu”, „ceresc”, „nevăzut”) Dumnezeu (1). 40 (Bis; îs) ~l nostru Rugăciune creștină. 41 (Pfm; în legătură cu verbul „a ști”; îlav) Ca (pe) ~I nostru Foarte bine. 42 (Pfm; în legătură cu verbul „a ști”; îal) Pe de rost. 43 (Pfm; îe) A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în (sau la) numele ~lui A-i trage cuiva una drept în frunte. 44-45 (Îvr; determinat prin „sfânt”; lpl; îf tătâni) Întemeietor (sau conducător) al bisericii creștine. 46 (Îvr; fig; îf tătâne) Căpetenie (1). 47 (Reg; fig; gmț) Cel care este mai dotat decât alții. 48 (Îrg; îs) ~l minciunii Diavolul (1). 49 (Reg; îs) ~ dracilor Scaraoțchi. 50 (Reg; îas) Capul răutăților. 51 Creator (1). 52 (Îvr) Punct de plecare Si: început, origine. 53 (Îvr) Cauză (2). 54 (Pfm; îe) Se leapădă și de ~-său sau vinde și pe ~-său Se spune despre un om lipsit de scrupule. 55 (Pfm; îe) Unde dă ~ta, crește carnea Se spune când părintele își pedepsește copiii spre binele lor. 56-57 (Fam; îs) Măi ~! Exclamație de uimire (sau de satisfacție).

ȚÎȚ, țîțuri, s. n. (Regional) Căniță din care li se dă copiilor să bea apă, lapte.

ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea.

tátă m., pl. tațĭ, gen. al tatăluĭ, fam. al tatiĭ saŭ al lu tata (lat. fam. tata = pater, tată; it. sp. pg. tata. D. rom. vine vsl. sîrb. ceh. pol. tata, bg. tate [dim. tatko, sîrb. tajko, de unde rom. taĭcă], ngr. tatás). Părinte, acela care dă vĭață unuĭ copil. Tatăl nostru, numele celeĭ maĭ însemnate rugăcĭunĭ creștineștĭ, care începe cu aceste cuvinte. A ști ceva ca pe „Tatăl nostru”, a ști foarte bine (pe de rost). – Forma art. tatăl e arhaică și literară. În vorbă se zice numaĭ tata, în est și tatu (Con. 274). Copiiĭ zic: vine tata, tată! Ca alintăturĭ: tataĭa (est), tăticu (vest), tătucă, tătucu, tătuța, tătuțu. V. tetea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȚ s. v. pitulice, purcelușă.

țîț s. v. PITULICE. PURCELUȘĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tátu, s.m. – (arh.) Tată. „Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatu nost” (Țiplea, 1906). – Din tată „părinte” (< lat. tata).

tátu, s.m. – (pop.) Tată. „Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatu nost” (Țiplea 1906). – Din tata.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TATU < Tatos șef cuman la Dunăre, la anul 1000, în izvoarele bizantine: Тάτος, Тατούς, Тατοῦλος, cf. cuman Tat (în Codex Gumanicus și armean Thath, -ul (O Dens T), amintind pe Tații iranici din Transcaucazia, colonizați în Crimeea (V. Bogrea) și pe „Tații tătari” așezați în Dobrogea. A. Sacerdoțeanu conchide la o origine tracă a numelui (RI XV pp. 13 – 17); bibliografia la N. Drăganu (op. cit. index). 1. Tatos (17 B I 383). 2. Tațu pren. (P13 fila 42 vo; P Bor 53; Ard; Sd X). 2. + -co -cu: Tatco (Dm); Tatcu, act.; Tătcoi s. (17 B II 135). 4. Tatomir (Dm; Ștef; Ard; 16 B III 82); -escu; -ești s. 5. Tatovan, Stan, vecin (17 B IV 353). 6. Cf. Tatorca (Puc), prob. < Totorca + tatu. 7. Tătulcea (16 B IV 232). Originea turco-cumană se confirmă prin onomastica: „Tatul și Tacsaba, fiii lui Mircea”, munt., 1507 (Rep D 211).

Intrare: tatu
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tatu
  • tatuul
  • tatuu‑
plural
  • tatu
genitiv-dativ singular
  • tatu
  • tatuului
plural
  • tatu
vocativ singular
plural
Intrare: Tatu
nume propriu (I3)
  • Tatu
Intrare: Țațu
Țațu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țațu
Intrare: țâț (cană)
țâț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâț
  • țâțul
  • țâțu‑
plural
  • țâțuri
  • țâțurile
genitiv-dativ singular
  • țâț
  • țâțului
plural
  • țâțuri
  • țâțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâț (ornit.)
țâț3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâț
  • țâțul
  • țâțu‑
plural
  • țâți
  • țâții
genitiv-dativ singular
  • țâț
  • țâțului
plural
  • țâți
  • țâților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâț (cană)

  • 1. regional Căniță din care li se dă copiilor să bea apă, lapte.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

țâț (ornit.)

etimologie: