16 definiții pentru pitulice


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULÍCE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate: a) pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita).Pitula + suf. -ice.

PITULÍCE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate: a) pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita).Pitula + suf. -ice.

PITULÍCE, pitulici, s. f. Pasăre mică care trăiește iarna la noi, cu penele brune-ruginii pe spate și cenușii-albi- cioase pe pîntece (Troglodytes troglodytes). Țupăiau în preajma mea pitulici mici cît alunele, cu piciorușe de ațe de paianjen. SADOVEANU, Î. A. 58. Grangurii și mierlele cîntau... țărcile neliniștite țineau ison; pitulicile chemau sfioase sara în frunzișuri. id. O. I 316. Cîntă-n- cobză-acum buhaiul Cel cu gîtul strîmb, Mierla șuieră cu naiul, Cu cimpoiul cîntă cioara, Pitulicea cu vioara, Bufnița c-un drîmb. COȘBUC, P. II 36. – Pl. și: pitulice (ODOBESCU, S. III 181).

PITULÍCE ~i f. 1) Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu penaj alburiu pe pântece și brun-roșcat pe spate. 2) Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cenușiu pe pântece și brun-verziu pe spate; sfredeluș. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice

pitulice f. păsărică căreia îi place să se ascunză în iarbă (Silvia).

pitulíce f. (cuv. reflex. var., din gîgîlice, ghirghilic, gărgăriță, poate înrudit cu vgr. pitylos, un fel de păsărică, saŭ cu pitesc. P. sufix, cp. cu pădurice și gîgîlice). O păsărică de pădure și tufișurĭ (cea maĭ mică de pe la noĭ) cu penele cenușiĭ (silvia) saŭ verzuĭ (hypoláis icterina). V. sfredeluș.

chitulúș sm [At: PASCU, S. 327 / Pl: ~i / E: nct] (Orn; reg) Pitulice (Troglodytes troglodytes).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitulíce s. f., g.-d. art. pitulícii; pl. pitulíci

pitulíce s. f., g.-d. art. pitulícii; pl. pitulíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITULÍCE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliță, sălcăriță. 2. v. ochiul-boului. 3. (Troglodytes parvulus) (reg.) bourel, cioclejel, gătejel, împărătuș, împărățel, pănțăruș, sfredeluș, șofrac, ochiul-boului, 4. v. purcelușă. 5. (Sylvia curruca) purcelușă, (reg.) scrofiță, tâț.

PITULÍCE s. v. frunzăriță, pitpalac, prepeliță.

PITULICE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliță, sălcăriță. 2. (Troglodytes troglodytes) ochiul-boului, (reg.) împărătuș, împărățel, nuculiță, panciaruș, părăsită, pătruț, pietroșel, pipiruș, pitulușă, piț, pițiîmpărat, pițiîmpărătuș, pițur, sfredelaș, sfredeleac, sfredeluș, tartalac, regina-păsărilor, (Ban.) curtubeș, (Bucov., Transilv. și Ban.) șofrac, (prin Bucov.) șofrăcuț. 3. (Troglodytes parvulus) (reg.) bourel, cioclejel, gătejel, împărătuș, împărățel, pănțăruș, sfredeluș, șofrac, ochiul-boului. 4. (Sylvia hortensis) purcelușă, (reg.) scrofiță. 5. (Sylvia curruca) purcelușă, (reg.) scrofiță, țîț.

pitulice s. v. FRUNZĂRITĂ. PITPALAC. PREPELIȚĂ.

PITULICE-CU-CAP-NÉGRU s. v. purcelușă neagră.

PITULICE-NEÁGRĂ s. v. purcelușă neagră.

pitulice-neagră s. v. PURCELUȘĂ NEAGRĂ.

Intrare: pitulice
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitulice
  • pitulicea
plural
  • pitulici
  • pitulicile
genitiv-dativ singular
  • pitulici
  • pitulicii
plural
  • pitulici
  • pitulicilor
vocativ singular
plural