20 de definiții pentru pitulice

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate: a) pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita).Pitula + suf. -ice.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate: a) pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita).Pitula + suf. -ice.

pitulice sf [At: GR. S. I, 181 / V: (reg) ~ică / Pl: ~ici / E: pitula + -ice] 1 (Șîc ~-verde-mică, ~-verde-orientală, ~-verde-de-brădeț, ~-verde-cu-aripi-lungi) Mică pasăre cântătoare călătoare, insectivoră, cu capul și pieptul negre, cu spatele albastru-verzui și cenușiu, cu pântecele galben Si: (reg) pitulici (2), pituluș2 (2), pituliță, sălcăriță (Phylloscopus collybita). 2 (Șîc ~-mică) Mică pasăre cântătoare cu ciocul ascuțit, cu pene brune-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece Si: (reg) nuculiță, ochiul-boului, părăsită, pătruț, pietroșel, pipiruș, pitulușă, piț, piți-împărat (1), piți-împărătuș (1), pițur1 (1), regina-păsărilor, sfredeleac (Troglodytes troglodytes). 3 (Orn; reg; șîc ~-de-grădină, ~-sură) Scrofiță (Sylvia borin borin). 4 (Orn; reg; îac) Purcelușă (Sylvia hortensis). 5 (Orn; reg; șîc ~-cafenie) Purcelușă (Sylvia curruca). 6 (Reg; șîc ~-cenușie) Pasărea Sylvia cinerea. 7 (Orn; reg; șîc ~-cu-cap-negru, ~-neagră, ~-mare) Purcelușă neagră (Sylvia atricapilla). 8 (Orn; reg; șîc ~-verde-de-grădină, ~-galbenă) Frunzăriță (Hyppolais icterina). 9 (Orn; reg) Prepeliță (Coturnix coturnix). 10 (Ban; îcs) De-a ~a De-a v-ați ascunselea Vz ascuns. 11 (Reg) Persoană scundă și subțire.

PITULICE, pitulici, s. f. Pasăre mică care trăiește iarna la noi, cu penele brune-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pîntece (Troglodytes troglodytes). Țupăiau în preajma mea pitulici mici cît alunele, cu piciorușe de ațe de paianjen. SADOVEANU, Î. A. 58. Grangurii și mierlele cîntau... țărcile neliniștite țineau ison; pitulicile chemau sfioase sara în frunzișuri. id. O. I 316. Cîntă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gîtul strîmb, Mierla șuieră cu naiul, Cu cimpoiul cîntă cioara, Pitulicea cu vioara, Bufnița c-un drîmb. COȘBUC, P. II 36. – Pl. și: pitulice (ODOBESCU, S. III 181).

PITULICE ~i f. 1) Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu penaj alburiu pe pântece și brun-roșcat pe spate. 2) Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cenușiu pe pântece și brun-verziu pe spate; sfredeluș. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice

pitulice f. păsărică căreia îi place să se ascunză în iarbă (Silvia).

pitulíce f. (cuv. reflex. var., din gîgîlice, ghirghilic, gărgăriță, poate înrudit cu vgr. pitylos, un fel de păsărică, saŭ cu pitesc. P. sufix, cp. cu pădurice și gîgîlice). O păsărică de pădure și tufișurĭ (cea maĭ mică de pe la noĭ) cu penele cenușiĭ (silvia) saŭ verzuĭ (hypoláis icterina). V. sfredeluș.

BOU sm. 1 🐒 Animal domestic din familia rumegătoarelor, cu trupul mare și robust, cu coarnele lungi și găunoase, cu copitele despicate; e întrebuințat înjugat la car sau la plug ca vită de muncă; carnea lui constitue pentru om un aliment foarte hrănitor (Bos taurus) (🖼 556); fig. pop.: ochi de ~, ochi mari, holbați; lapte de ~, lucru imposibil de aflat; – proverb: a munci ca un ~; a merge ca cu boii, foarte încet (în spec. despre o trăsură, o căruță, etc.): a nu-i fi toți boii acasă, a nu fi cu voie bună, a fi supărat, posomorît; a-l lăsa (pe cineva) în boii Iui, a-l lăsa în pace, să facă, să se poarte cum poate sau cum vrea, a-l lăsa în apele lui; a-și pune boii în plug cu cineva, a-i căuta pricină de ceartă; s’a dus ~ și s’a întors măgar sau s’a dus vițel și s’a întors ~, despre cineva care, umblînd să se procopsească, s’a întors mai prost sau mai sărac de cum fusese la plecare; s’au dus boii dracului, s’a prăpădit lucrul, a ieșit rău la căpătîiu; pînă să zică „bou breaz”, vine soarele la amiazi, despre un leneș sau despre cel zăbavnic la vorbă; de-acum înainte n’o să mai fac boi bălțați, nu mai sînt în stare să mă mai procopsesc, să mai fac lucruri de seamă; și ~l are limbă mare, dar nu poate să vorbească, cînd cineva ar avea de spus multe cu privire la un lucru, dar nu-i e îngăduit să vorbească: ~l se leagă de coarne și omul de limbă, omul trebue să-și pună frîu gurii, dacă nu vrea să-și creeze neajunsuri; ~l nu treieră cu gura legată; cine fură azi un ou, mîine fură și un ~, omul se deprinde la rele, la hoții, începînd cu lucruri mărunte ; ~l cu bivolul anevoie trag la plug, doi oameni cari au firi deosebite, cu greu se pot înțelege sau lucra împreună; pînă a geme boii, scîrțîie carul, despre cei ce se vaetă mereu că-s osteniți, cînd alții muncesc mai din greu și nu se plîng deloc; boii ară și caii mănîncă, unii muncesc și alții trag folosul 2 fig. familiar Om prost, dobitoc 3 🛡 Cap de ~, bourul de pe stema Domnilor Moldovei 👉 BOUR; fig. dobitoc, prost 4 🐦 BOU-DE-BALTĂ1, pasăre băltăreață care petrece prin trestiile de Iîngă ape, nutrindu-se cu peștișori; are ciocul lungăreț și ascuțit: penele sînt galbene-ruginii amestecate cu negru, creștetul e negru, iar gîtul mai deschis; scoate adeseaun muget puternic și ascuțit care se aude la mari depărtări, mai poartă numirile de: „buhaiu-de-baltă” și „bîtlan-de-stuh”, „haucă” sau (Mold.) „stîrc-de noapte” (Botaurus stellaris) (🖼 557) 5 🐟 BOU-DE-BALTĂ2, un soiu de broască rîioasă, cu pîntecele galben-portocaliu, care trăește prin bălți și al cărei ocăcăit puternic (pop. vestitor de ploaie) se poate transcrie prin hu! hu!; în Mold. e numită „buhaiu-de-baltă” (Bombinator igneus) (🖼 558) 6 🐙 BOU-DE-BALTĂ3 sau BOUL-BĂLȚII, BOU-DE-A, unul din cei mai mari gîndaci de apă din părțile noastre (Hydrophilus piceus) (🖼 559) 7 🐟 BOU-DE-MARE, mic pește de mare (de 15-25 cm.) cu corpul acoperit cu solzi mici și netezi, cu capul gros și lătăreț, botul scurt și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber) (🖼 560) 8 🐦 BOU-DE-NOAPTE = BUFNIȚĂ1 9 BOUL-LUI-DUMNEZEU1, insectă mică numită și „boul-Domnului”, „vaca-lui-Dumnezeu”, „vaca-Domnului”, „boul-popii”, „buburuză”, „măriuță”, „mămăruță”, etc. pe al cărei corp rotund și roșu se văd șapte puncte negre (Coccinella septempunctata) (🖼 561); BOUL-LUI-DUMNEZEU2 sau BOUL-DOMNULUI1 , Băn. BOUL-BABEI = RĂDAȘCĂ; BOUL-DOMNULUI2 = VACA-DOMNULUI; BOUL-POPIIBOUL-LUI-DUMNEZEU1 10 🐦 OCHIUL-BOULUI1 = PITULICE 11 🌿 OCHIUL-BOULUI2 👉 OCHIU; LIMBA-BOULUI 👉 LIMBĂ 12 De-a boul sau de-a’n-boul, joc de copii în care niște bețe sînt aruncate astfel încît să sară din cap în cap; fig: a merge, a se duce de-a’n-bou(lea), alene, abia tîrîndu-și picioarele (în felul boilor): prostia... mai mult se tîrăște... și merge tot d’a’n-boulea (DLVR.) [lat. bos, bovem].

BOUREL I. sm. 1 🐒 = dim. BOUR 1 2 Trans. 🐙 Melc (prin asemănarea antenelor acestuia cu coarnele bourului) (BUD.) (PĂC.) 3 🐦 = PITULICE 4 🐙 = RĂDAȘCĂ. II. adj. 1 Cu coarne ca ale bourului: boi bourei 2 Pr. anal. Țeapăn, tare: Cu țîțele bourele, Chiar ca două turturele (STAM.) sînii bourei (DEM.); sm.: de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pitulice s. f., g.-d. art. pitulicii; pl. pitulici

pitulice s. f., g.-d. art. pitulicii; pl. pitulici

pitulice s. f., g.-d. art. pitulicii; pl. pitulici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PITULICE s. v. frunzăriță, pitpalac, prepeliță.

PITULICE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliță, sălcăriță. 2. v. ochiul-boului. 3. (Troglodytes parvulus) (reg.) bourel, cioclejel, gătejel, împărătuș, împărățel, pănțăruș, sfredeluș, șofrac, ochiul-boului, 4. v. purcelușă. 5. (Sylvia curruca) purcelușă, (reg.) scrofiță, tâț.

PITULICE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliță, sălcăriță. 2. (Troglodytes troglodytes) ochiul-boului, (reg.) împărătuș, împărățel, nuculiță, panciaruș, părăsită, pătruț, pietroșel, pipiruș, pitulușă, piț, pițiîmpărat, pițiîmpărătuș, pițur, sfredelaș, sfredeleac, sfredeluș, tartalac, regina-păsărilor, (Ban.) curtubeș, (Bucov., Transilv. și Ban.) șofrac, (prin Bucov.) șofrăcuț. 3. (Troglodytes parvulus) (reg.) bourel, cioclejel, gătejel, împărătuș, împărățel, pănțăruș, sfredeluș, șofrac, ochiul-boului. 4. (Sylvia hortensis) purcelușă, (reg.) scrofiță. 5. (Sylvia curruca) purcelușă, (reg.) scrofiță, țîț.

pitulice s. v. FRUNZĂRITĂ. PITPALAC. PREPELIȚĂ.

PITULICE-CU-CAP-NEGRU s. v. purcelușă neagră.

PITULICE-NEAGRĂ s. v. purcelușă neagră.

pitulice-neagră s. v. PURCELUȘĂ NEAGRĂ.

Intrare: pitulice
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitulice
  • pitulicea
plural
  • pitulici
  • pitulicile
genitiv-dativ singular
  • pitulici
  • pitulicii
plural
  • pitulici
  • pitulicilor
vocativ singular
plural
pitulică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pitulice, pitulicisubstantiv feminin

  • 1. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Pasăre mică, cu ciocul ascuțit, cu penele brun-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece (Troglodytes troglodytes). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ochiul-boului
      • format_quote Țupăiau în preajma mea pitulici mici cît alunele, cu piciorușe de ațe de paianjen. SADOVEANU, Î. A. 58. DLRLC
      • format_quote Grangurii și mierlele cîntau... țărcile neliniștite țineau ison; pitulicile chemau sfioase sara în frunzișuri. SADOVEANU, O. I 316. DLRLC
      • format_quote Cîntă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gîtul strîmb, Mierla șuieră cu naiul, Cu cimpoiul cîntă cioara, Pitulicea cu vioara, Bufnița c-un drîmb. COȘBUC, P. II 36. DLRLC
    • 1.2. Mică pasăre migratoare insectivoră, cu pene brun-verzui pe spate și cenușii pe pântece (Phylloscopus collybita). DEX '09 DEX '98
  • comentariu Plural și: pitulice. DLRLC
etimologie:
  • Pitula + sufix -ice. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.