4 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.

țărcui2 vi [At: MARIAN, O. II, 55 / V: să~ / Pzi: 3 ~ește / E: țarcă1 + -ui] (Trs; d. țarcă1) A țărcăi.

țărcui1 vt [At: F (1877), 374 / Pzi: ~esc / E: + -ui] 1 A închide de jur împrejur cu o îngrăditură Si: a împrejmui, a îngrădi, (reg) a țărcălui1 (3). 2 A da ocol Si: a înconjura. 3 A adăposti vitele, oile într-un țarc (3).

țâlcăi v vz țârcâi

țâlcui v vz țârcui

țârcăi v vz țârcâi

țârcâi [At: TDRG / V: ~căi, țircăi, țâlcăi / Pzi: ~esc, țârcâi / E: țârc + -âi] (Reg) 1 vt (C. i. animale domestice) A mulge făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger Si: a țârcoti (1), (reg) a țârcui (1). 2 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă cu greu, puțin câte puțin Si: (reg) a țârcoti (2), a țârcui (2). 3 va (Pan; d. oameni) A expectora, scoțând un sunet caracteristic. 4 vr (Fig) A apărea rar, cu greutate. 5 vt (Fig) A avea un câștig ocazional, neînsemnat Si: a ciupi (9). 6 vt A zice „țârc”. 7 vr A urina puțin câte puțin. 8 vt A stropi cu apă. 9 vi (D. sânge) A țâșni dintr-o rană.

țârcui vti [At: PAMFILE, I. C. 21 / V: țâlc~ / Pzi: ~esc / E: țârc + -ui] (Reg) 1-2 A țârcâi (1-2).

țircăi v vz țârcâi

ȚĂRCUI (-uesc) vb. tr. A împrejmui cu un țarc, a îngrădi: mi-am țărcuit semănătura (PAMF.); Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s’o ferim (ALECS.-p.).

ȚIRCĂI = ȚÎRCÎl.

ȚÎRCÎI, ȚÎRCĂI (-cîiu, -căesc), Trans. ȚÎRCOTI (-otesc) vb. tr. A mulge (vaca, oaia, etc.) făcînd să țîșnească cîte puțin lapte din uger: să-i bateți ugerul cu pumnul și să țîrcăiți țîțele (LUNG.); Scoală, mulge vacile, Că răsare soarele!... Lasă să mai ațipesc, Că minteni le țîrcotesc (IK.-BRS.); omul ăsta nu știe mulge, numai țîrcotește (VIC.) [țîrci].

❍ȚÎRCOTI 👉 ȚÎRCÎI.

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui.

ȚĂRCUI, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la animale) A închide, a adăposti într-un țarc. De prin șure ori de prin țarini... mînate din urmă, toate [vitele] erau adunate și țărcuite departe de sat. ANGHEL, PR. 109. 2. A împrejmui, a îngrădi. Am ajuns într-o poiană țărcuită larg de sălcii vechi. SADOVEANU, A. L. 139. Hai, copii, la cei stejari, Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim. ALECSANDRI, P. P. 246.

ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcui (PAMFILE, I. C. 21), țîrcoti (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCOTI vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRCUI vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRCÎI, țîrcîiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge cîte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țîrc.

A ȚĂRCUI ~iesc tranz. 1) (vite, oi etc.) A închide într-un țarc. 2) A prevedea cu un țarc (de jur împrejur); a îngrădi. /țarc + suf. ~ui

țărcuì v. a îngrădi, a ocroti: țara să ne-o țărcuim și de iezme s’o ferim. POP.

țărcuĭésc v. tr. (d. țarc). Rar. Îngrădesc.

țîrcîĭ, a -í v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.

Ortografice DOOM

țărcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, 3 sg. țărcuiește, imperf. 1 țărcuiam; conj. prez. 1 sg. să țărcuiesc, 3 să țărcuiască

țărcui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, imperf. 3 sg. țărcuia; conj. prez. 3 să țărcuiască

țărcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, imperf. 3 sg. țărcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țărcuiască

țărcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărcuiesc, conj. țărcuiască)

Sinonime

ȚĂRCUI vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi.

ȚÂRCÂI vb. 1. v. picura. 2. v. bura.

țărcui vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI.

ȚÎRCÎI vb. 1. a picura, a țîrîi. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

Arhaisme și regionalisme

țârcâi, țârcâiesc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).

Intrare: țărcui (îngrădi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țărcui
  • țărcuire
  • țărcuit
  • țărcuitu‑
  • țărcuind
  • țărcuindu‑
singular plural
  • țărcuiește
  • țărcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țărcuiesc
(să)
  • țărcuiesc
  • țărcuiam
  • țărcuii
  • țărcuisem
a II-a (tu)
  • țărcuiești
(să)
  • țărcuiești
  • țărcuiai
  • țărcuiși
  • țărcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țărcuiește
(să)
  • țărcuiască
  • țărcuia
  • țărcui
  • țărcuise
plural I (noi)
  • țărcuim
(să)
  • țărcuim
  • țărcuiam
  • țărcuirăm
  • țărcuiserăm
  • țărcuisem
a II-a (voi)
  • țărcuiți
(să)
  • țărcuiți
  • țărcuiați
  • țărcuirăți
  • țărcuiserăți
  • țărcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țărcuiesc
(să)
  • țărcuiască
  • țărcuiau
  • țărcuiră
  • țărcuiseră
Intrare: țărcui (striga)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țărcui
  • țărcuire
  • țărcuit
  • țărcuitu‑
  • țărcuind
  • țărcuindu‑
singular plural
  • țărcuiește
  • țărcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țărcuiesc
(să)
  • țărcuiesc
  • țărcuiam
  • țărcuii
  • țărcuisem
a II-a (tu)
  • țărcuiești
(să)
  • țărcuiești
  • țărcuiai
  • țărcuiși
  • țărcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țărcuiește
(să)
  • țărcuiască
  • țărcuia
  • țărcui
  • țărcuise
plural I (noi)
  • țărcuim
(să)
  • țărcuim
  • țărcuiam
  • țărcuirăm
  • țărcuiserăm
  • țărcuisem
a II-a (voi)
  • țărcuiți
(să)
  • țărcuiți
  • țărcuiați
  • țărcuirăți
  • țărcuiserăți
  • țărcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țărcuiesc
(să)
  • țărcuiască
  • țărcuiau
  • țărcuiră
  • țărcuiseră
Intrare: țârcâi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâiește
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiesc
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâiești
(să)
  • țârcâiești
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâiește
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâiesc
(să)
  • țârcâiască
  • țârcâiau
  • țârcâiră
  • țârcâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcăi
  • țârcăire
  • țârcăit
  • țârcăitu‑
  • țârcăind
  • țârcăindu‑
singular plural
  • țârcăie
  • țârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcăi
(să)
  • țârcăi
  • țârcăiam
  • țârcăii
  • țârcăisem
a II-a (tu)
  • țârcăi
(să)
  • țârcăi
  • țârcăiai
  • țârcăiși
  • țârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcăie
(să)
  • țârcăie
  • țârcăia
  • țârcăi
  • țârcăise
plural I (noi)
  • țârcăim
(să)
  • țârcăim
  • țârcăiam
  • țârcăirăm
  • țârcăiserăm
  • țârcăisem
a II-a (voi)
  • țârcăiți
(să)
  • țârcăiți
  • țârcăiați
  • țârcăirăți
  • țârcăiserăți
  • țârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcăie
(să)
  • țârcăie
  • țârcăiau
  • țârcăiră
  • țârcăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcui
  • țârcuire
  • țârcuit
  • țârcuitu‑
  • țârcuind
  • țârcuindu‑
singular plural
  • țârcuiește
  • țârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiesc
  • țârcuiam
  • țârcuii
  • țârcuisem
a II-a (tu)
  • țârcuiești
(să)
  • țârcuiești
  • țârcuiai
  • țârcuiși
  • țârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcuiește
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuia
  • țârcui
  • țârcuise
plural I (noi)
  • țârcuim
(să)
  • țârcuim
  • țârcuiam
  • țârcuirăm
  • țârcuiserăm
  • țârcuisem
a II-a (voi)
  • țârcuiți
(să)
  • țârcuiți
  • țârcuiați
  • țârcuirăți
  • țârcuiserăți
  • țârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuiau
  • țârcuiră
  • țârcuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcoti
  • țârcotire
  • țârcotit
  • țârcotitu‑
  • țârcotind
  • țârcotindu‑
singular plural
  • țârcotește
  • țârcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotesc
  • țârcoteam
  • țârcotii
  • țârcotisem
a II-a (tu)
  • țârcotești
(să)
  • țârcotești
  • țârcoteai
  • țârcotiși
  • țârcotiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcotește
(să)
  • țârcotească
  • țârcotea
  • țârcoti
  • țârcotise
plural I (noi)
  • țârcotim
(să)
  • țârcotim
  • țârcoteam
  • țârcotirăm
  • țârcotiserăm
  • țârcotisem
a II-a (voi)
  • țârcotiți
(să)
  • țârcotiți
  • țârcoteați
  • țârcotirăți
  • țârcotiserăți
  • țârcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcotesc
(să)
  • țârcotească
  • țârcoteau
  • țârcotiră
  • țârcotiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țircăi
  • țircăire
  • țircăit
  • țircăitu‑
  • țircăind
  • țircăindu‑
singular plural
  • țircăie
  • țircăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țircăi
(să)
  • țircăi
  • țircăiam
  • țircăii
  • țircăisem
a II-a (tu)
  • țircăi
(să)
  • țircăi
  • țircăiai
  • țircăiși
  • țircăiseși
a III-a (el, ea)
  • țircăie
(să)
  • țircăie
  • țircăia
  • țircăi
  • țircăise
plural I (noi)
  • țircăim
(să)
  • țircăim
  • țircăiam
  • țircăirăm
  • țircăiserăm
  • țircăisem
a II-a (voi)
  • țircăiți
(să)
  • țircăiți
  • țircăiați
  • țircăirăți
  • țircăiserăți
  • țircăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țircăie
(să)
  • țircăie
  • țircăiau
  • țircăiră
  • țircăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâlcăi
  • țâlcăire
  • țâlcăit
  • țâlcăitu‑
  • țâlcăind
  • țâlcăindu‑
singular plural
  • țâlcăie
  • țâlcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâlcăi
(să)
  • țâlcăi
  • țâlcăiam
  • țâlcăii
  • țâlcăisem
a II-a (tu)
  • țâlcăi
(să)
  • țâlcăi
  • țâlcăiai
  • țâlcăiși
  • țâlcăiseși
a III-a (el, ea)
  • țâlcăie
(să)
  • țâlcăie
  • țâlcăia
  • țâlcăi
  • țâlcăise
plural I (noi)
  • țâlcăim
(să)
  • țâlcăim
  • țâlcăiam
  • țâlcăirăm
  • țâlcăiserăm
  • țâlcăisem
a II-a (voi)
  • țâlcăiți
(să)
  • țâlcăiți
  • țâlcăiați
  • țâlcăirăți
  • țâlcăiserăți
  • țâlcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâlcăie
(să)
  • țâlcăie
  • țâlcăiau
  • țâlcăiră
  • țâlcăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâie
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâiau
  • țârcâiră
  • țârcâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcăi
  • țârcăire
  • țârcăit
  • țârcăitu‑
  • țârcăind
  • țârcăindu‑
singular plural
  • țârcăiește
  • țârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcăiesc
(să)
  • țârcăiesc
  • țârcăiam
  • țârcăii
  • țârcăisem
a II-a (tu)
  • țârcăiești
(să)
  • țârcăiești
  • țârcăiai
  • țârcăiși
  • țârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcăiește
(să)
  • țârcăiască
  • țârcăia
  • țârcăi
  • țârcăise
plural I (noi)
  • țârcăim
(să)
  • țârcăim
  • țârcăiam
  • țârcăirăm
  • țârcăiserăm
  • țârcăisem
a II-a (voi)
  • țârcăiți
(să)
  • țârcăiți
  • țârcăiați
  • țârcăirăți
  • țârcăiserăți
  • țârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcăiesc
(să)
  • țârcăiască
  • țârcăiau
  • țârcăiră
  • țârcăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țircăi
  • țircăire
  • țircăit
  • țircăitu‑
  • țircăind
  • țircăindu‑
singular plural
  • țircăiește
  • țircăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țircăiesc
(să)
  • țircăiesc
  • țircăiam
  • țircăii
  • țircăisem
a II-a (tu)
  • țircăiești
(să)
  • țircăiești
  • țircăiai
  • țircăiși
  • țircăiseși
a III-a (el, ea)
  • țircăiește
(să)
  • țircăiască
  • țircăia
  • țircăi
  • țircăise
plural I (noi)
  • țircăim
(să)
  • țircăim
  • țircăiam
  • țircăirăm
  • țircăiserăm
  • țircăisem
a II-a (voi)
  • țircăiți
(să)
  • țircăiți
  • țircăiați
  • țircăirăți
  • țircăiserăți
  • țircăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țircăiesc
(să)
  • țircăiască
  • țircăiau
  • țircăiră
  • țircăiseră
Intrare: țârcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcui
  • țârcuire
  • țârcuit
  • țârcuitu‑
  • țârcuind
  • țârcuindu‑
singular plural
  • țârcuiește
  • țârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiesc
  • țârcuiam
  • țârcuii
  • țârcuisem
a II-a (tu)
  • țârcuiești
(să)
  • țârcuiești
  • țârcuiai
  • țârcuiși
  • țârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcuiește
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuia
  • țârcui
  • țârcuise
plural I (noi)
  • țârcuim
(să)
  • țârcuim
  • țârcuiam
  • țârcuirăm
  • țârcuiserăm
  • țârcuisem
a II-a (voi)
  • țârcuiți
(să)
  • țârcuiți
  • țârcuiați
  • țârcuirăți
  • țârcuiserăți
  • țârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcuiesc
(să)
  • țârcuiască
  • țârcuiau
  • țârcuiră
  • țârcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâlcui
  • țâlcuire
  • țâlcuit
  • țâlcuitu‑
  • țâlcuind
  • țâlcuindu‑
singular plural
  • țâlcuiește
  • țâlcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâlcuiesc
(să)
  • țâlcuiesc
  • țâlcuiam
  • țâlcuii
  • țâlcuisem
a II-a (tu)
  • țâlcuiești
(să)
  • țâlcuiești
  • țâlcuiai
  • țâlcuiși
  • țâlcuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâlcuiește
(să)
  • țâlcuiască
  • țâlcuia
  • țâlcui
  • țâlcuise
plural I (noi)
  • țâlcuim
(să)
  • țâlcuim
  • țâlcuiam
  • țâlcuirăm
  • țâlcuiserăm
  • țâlcuisem
a II-a (voi)
  • țâlcuiți
(să)
  • țâlcuiți
  • țâlcuiați
  • țâlcuirăți
  • țâlcuiserăți
  • țâlcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâlcuiesc
(să)
  • țâlcuiască
  • țâlcuiau
  • țâlcuiră
  • țâlcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țărcui, țărcuiescverb

popular tranzitiv
  • 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote De prin șure ori de prin țarini... mînate din urmă, toate [vitele] erau adunate și țărcuite departe de sat. ANGHEL, PR. 109. DLRLC
  • 2. prin generalizare Împrejmui, închide, înconjura, îngrădi, țărcălui. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Am ajuns într-o poiană țărcuită larg de sălcii vechi. SADOVEANU, A. L. 139. DLRLC
    • format_quote Hai, copii, la cei stejari, Să tăiem niscaiva pari, Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim. ALECSANDRI, P. P. 246. DLRLC
    • format_quote Mi-am țărcuit semănătura. (PAMF.) CADE
  • 3. A da ocol. MDA2
    sinonime: înconjura
etimologie:
  • Țarc + -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

țărcui, țărcuiescverb

etimologie:

țârcâi, țârcâiesc / țârcăi, țârcăiverb

  • 1. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge câte puțin. DLRLC DLRM
    • format_quote La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. DLRLC
    • comentariu Variantele sunt folosite doar pentru acest sens. dexonline
  • 2. intranzitiv (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. DLRM
etimologie:
  • țârc DLRM

țârcui, țârcuiescverb

etimologie:
  • țârc + -ui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.