2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

TÂRÂIALĂ, târâieli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) târî. – Târâi + suf. -eală.

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâială s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală.

ȚÂRCÂIALĂ s. f. v. țârâială.

ȚÂRCÂIALĂ s. f. v. țârâială.

târâială sf [At: TDRG / P: ~râ-ia~ / Pl: ~ieli / E: târâi1 + -eală] (Înv) 1-4 Târâre (1-4).

țârăială sf vz țârâială

țârâială sf [At: POLIZU / V: ~răi~, ~rui~ / Pl: ~ieli / E: țârăi1 + -eală] 1-9 Țârâire (1-9). 10 Zgomot produs de căderea unei ploi ușoare și de scurtă durată Si: țârâitură (1). 11 (Îlav) Cu țâruială Puțin câte puțin, într-un interval mai îndelungat de timp.

țâruială sf vz țârâială

TÂRÂIALĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâială s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală.

TÎRÎIALĂ, tîrîieli, s. f. Acțiunea de a (se) tîrîi.

ȚÎRÎIALĂ s. f. Faptul de a țîrîi1; ploaie ușoară și de scurtă durată.

Ortografice DOOM

târâială (pop.) s. f., g.-d. art. târâielii; pl. târâieli

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

târâială (pop.) s. f., g.-d. art. târâielii; pl. târâieli

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

târâială s. f., g.-d. art. târâielii; pl. târâieli

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

Sinonime

ȚÂRÂIALĂ s. v. burniță.

Intrare: târâială
târâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâială
  • târâiala
plural
  • târâieli
  • târâielile
genitiv-dativ singular
  • târâieli
  • târâielii
plural
  • târâieli
  • târâielilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țârâială
țârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâială
  • țârâiala
plural
  • țârâieli
  • țârâielile
genitiv-dativ singular
  • țârâieli
  • țârâielii
plural
  • țârâieli
  • țârâielilor
vocativ singular —
plural —
țârcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâială
  • țârcâiala
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielile
genitiv-dativ singular
  • țârcâieli
  • țârcâielii
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielilor
vocativ singular —
plural —
țâruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâruială
  • țâruiala
plural
  • țâruieli
  • țâruielile
genitiv-dativ singular
  • țâruieli
  • țâruielii
plural
  • țâruieli
  • țâruielilor
vocativ singular —
plural —
țârăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârăială
  • țârăiala
plural
  • țârăieli
  • țârăielile
genitiv-dativ singular
  • țârăieli
  • țârăielii
plural
  • țârăieli
  • țârăielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâială, târâielisubstantiv feminin

  • 1. popular Faptul de a (se) târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Târâi + -eală. DEX '98 DEX '09

țârâială, țârâielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Țârâi + -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.