3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARÁȘ s. m. v. tarac.

taraș sm [At: MOXA, 393/6 / V: (înv) ~ac, ~as, (reg) tăr~ / Pl: ~i / E: ucr, rs тарас] 1 (Reg) Stâlp de lemn bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. 2 (Înv) Băț ferecat pentru vânătoare.

TARÁȘ ~i m. Stâlp scurt bătut în pământ, servind ca element de susținere la o construcție (pod, zăgaz, gard). /<turc. tarak, ucr. taras

taraș m. Mold. V. tarac. [Formă abstrasă din pl. tanaci].

taráș m. (rut. tarás [Cdr.]. Cp. cu tarac). Est. Stîlp, bulamac, ștenap (de telegraf ș. a.). Tarac.

TARÁC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

tarac1 sm [At: CIHAC II, 619 / Pl: ~aci / E: nct] (Mol) Piept de vită Si: antricot.

TARÁC, taraci, s. m. Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taráș s. m.] – Din ucr. taraš.

TARÁC, taraci, s. m. Stîlp băgat în pămînt, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. Două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu taraci... Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. Zidul de la Dunăre este gros ca 3/4 părți din stînjen, temelia este pe taraci de stejar din care se mai văd pînă astăzi. I. IONESCU, M. 592. – Variantă: taráș (PANN, P. V. III 54) s. m.

tarac m. stâlp ce sprijină un gard sau coastele prispelor (la o casă țărănească). [Turc. TARAK].

tarác m. (cp. cu turc. tarak, peptene, grapă). Sud. Țăruș, par. Bulamac, stîlp. V. taraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Taraș
Taraș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Taraș
Intrare: taraș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taraș
  • tarașul
  • tarașu‑
plural
  • tarași
  • tarașii
genitiv-dativ singular
  • taraș
  • tarașului
plural
  • tarași
  • tarașilor
vocativ singular
plural
Intrare: tarac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarac
  • taracul
  • taracu‑
plural
  • taraci
  • taracii
genitiv-dativ singular
  • tarac
  • taracului
plural
  • taraci
  • taracilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taraș
  • tarașul
  • tarașu‑
plural
  • tarași
  • tarașii
genitiv-dativ singular
  • taraș
  • tarașului
plural
  • tarași
  • tarașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tarac taraș

  • 1. Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu taraci... Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109.
      surse: DLRLC
    • Zidul de la Dunăre este gros ca 3/4 părți din stînjen, temelia este pe taraci de stejar din care se mai văd pînă astăzi. I. IONESCU, M. 592.
      surse: DLRLC

etimologie: