20 de definiții pentru tarac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARAC, taraci, s. m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taraș s. m.] – Din ucr. taraš.

tarac1 sm [At: CIHAC II, 619 / Pl: ~aci / E: nct] (Mol) Piept de vită Si: antricot.

TARAC, taraci, s. m. Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. [Var.: taraș s. m.] – Din ucr. taraš.

TARAC, taraci, s. m. Stîlp băgat în pămînt, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. Două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu taraci... Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. Zidul de la Dunăre este gros ca 3/4 părți din stînjen, temelia este pe taraci de stejar din care se mai văd pînă astăzi. I. IONESCU, M. 592. – Variantă: taraș (PANN, P. V. III 54) s. m.

tarac m. stâlp ce sprijină un gard sau coastele prispelor (la o casă țărănească). [Turc. TARAK].

tarác m. (cp. cu turc. tarak, peptene, grapă). Sud. Țăruș, par. Bulamac, stîlp. V. taraș.

TARAȘ s. m. v. tarac.

taraș sm [At: MOXA, 393/6 / V: (înv) ~ac, ~as, (reg) tăr~ / Pl: ~i / E: ucr, rs тарас] 1 (Reg) Stâlp de lemn bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. 2 (Înv) Băț ferecat pentru vânătoare.

TARAȘ ~i m. Stâlp scurt bătut în pământ, servind ca element de susținere la o construcție (pod, zăgaz, gard). /<turc. tarak, ucr. taras

taraș m. Mold. V. tarac. [Formă abstrasă din pl. tanaci].

taráș m. (rut. tarás [Cdr.]. Cp. cu tarac). Est. Stîlp, bulamac, ștenap (de telegraf ș. a.). Tarac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tarac (reg.) s. m., pl. taraci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tarac (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt.

Intrare: tarac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarac
  • taracul
  • taracu‑
plural
  • taraci
  • taracii
genitiv-dativ singular
  • tarac
  • taracului
plural
  • taraci
  • taracilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taraș
  • tarașul
  • tarașu‑
plural
  • tarași
  • tarașii
genitiv-dativ singular
  • taraș
  • tarașului
plural
  • tarași
  • tarașilor
vocativ singular
plural
tăraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taras
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tarac, taracisubstantiv masculin

  • 1. Stâlp bătut în pământ, care servește ca element de susținere pentru un pod, un zăgaz, un gard etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu taraci... Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. DLRLC
    • format_quote Zidul de la Dunăre este gros ca 3/4 părți din stînjen, temelia este pe taraci de stejar din care se mai văd pînă astăzi. I. IONESCU, M. 592. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.