TAPISER² s. m. v. tapițer.

TAPISERIE² s. f. v. tapițerie.

TAPISERIE¹, (1, 2) tapiserii, s. f. 1. Țesătură decorativă din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Tehnica și arta executării unor asemenea țesături. 3. Meseria tapiserului. – Din fr. tapisserie.

TAPISIER s. m. v. tapițer.

TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapiser, tapisier s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

TAPIȚERIE¹, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiserie s. f.] – Tapița + suf. -ărie.

TAPIȚERIE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

tapețar sm vz tapițer

tapețărie¹ sf vz tapiserie

tapețărie² sf vz tapițerie¹

tapiser sm vz tapițer

tapiserie sf [At: GOLESCU, Î. 118 / V: (înv) ~pețăr~, ~ițer~ / Pl: ~ii / E: fr tapisserie] 1 Țesătură decorativă din lână sau din mătase, lucrată manual sau la război, folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2 Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 3 Partea tapisată a unei mobile.

tapisier sm vz tapițer

tapițer sm [At: POLIZU / V: (înv) ~pețar, ~iser, ~isier, ~țier / Pl: ~i / E: fr tapissier, it tappezziere, ger Tapezierer, ngr ταπισσιέρης] 1 (Îvr) Meseriaș care acoperă cu tapet (3) pereții unei încăperi. 2 Meseriaș specialist în tapisarea (3) mobilelor Si: (nob) mobilar.

tapițerie¹ sf [At: POLIZU / V: (înv) ~pețăr~ / Pl: (2-3) ~ii / E: tapițer + -ie] 1 Meseria tapițerului (2). 2 Atelier în care se lucrează obiecte făcute de tapițer (2). 3 Prăvălie în care se vând obiecte făcute de tapițer (2).

tapițerie² sf vz tapiserie

tapițier sm vz tapițer

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapițerie s. f.] – Din fr. tapisserie.

TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapisarea mobilelor. – Probabil din pol. tapicer, bg. tapițer. Cf. germ. Tapezier.

TAPIȚERIE¹, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. – Tapițer + suf. -ie.

TAPIȚERIE² s. f. v. tapiserie.

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mînă cusut pe canava, cu lînă sau cu mătase; draperie sau orice obiect lucrat în acest fel. Ascunde-te acolo în astă-sară... după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III 424. Mari tapiserii de China. GOLESCU, Î. 153. 2. Partea tapisată a unei mobile. – Variantă: tapițerie s. f.

TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specializat în tapisarea mobilelor. Și taică-tău a fost tapițer și pe tine te-a dat la carte. DEMETRIUS, C. 9.

TAPIȚERIE¹ s. f. v. tapiserie.

TAPIȚERIE², tapițerii, s. f. Meseria tapițerului; atelierul unde lucrează acesta. El sta pe atunci în Podul Mogoșoaiei, deasupra unei tapițerii. VLAHUȚĂ, la CADE.

TAPISERIE s.f. 1. Lucru de mînă cusut pe o canava cu lînă, cu mătase etc. 2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). [Gen. -iei, var. tapițerie (3) s.f. / < fr. tapisserie].

TAPIȚER s.m. Lucrător specialist în lucrări de tapiserie. [Cf. germ. Tapezie(re)r].

TAPIȚERIE s.f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vînd obiecte făcute de tapițer. 3. V. tapiserie. [Gen. -iei. / cf. it. tappezzeria].

TAPISERIE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

TAPIȚER s. m. lucrător specialist în lucrări de tapițerie. (< germ. Tapezeie/re/r)

TAPIȚERIE¹ s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it. tappezzeria)

TAPIȚERIE² elem. tapiserie.

mobilă-tapițerie s. f. Unitate unde se lucrează mobilă și tapițerie ◊ „Cooperativa meșteșugărească inaugurează în aceste zile la București, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate «Tricotextil», unități de marochinărie, mobilă-tapițerie, încălțăminte și reparații.” R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobilă + tapițerie)

TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Țesătură ornamentală folosită la acoperirea pereților sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de țesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea țesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

TAPIȚER ~i m. Meșter care tapisează obiecte de mobilă. /<fr. tapissier, it. tappezziere, germ. Tapezierer

TAPIȚERIE ~i f. 1) la sing. Meseria de tapițer. 2) Atelier în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. [G.-D. tapițeriei] /tapițer + suf. ~ie

tapițer m. cel ce lucrează tot felul de mobile de tapițerie și de stofe. [Nemț. TAPEZIER(ER)].

tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie).

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.

*tapițér m. (it. tappeziere, fr. tapissier, germ. tapezier și -ierer). Acela care face partea moale a mobilelor, așează perdelele și draperiile ș. a.

tapiserie (țesătură decorativă) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile (desp. -ri-i-)

tapițer (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițeri

tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile (desp. -ri-i-)

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile

tapițer (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițeri

!tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii art. tapiseriile

tapisier s. m., pl. tapisieri

tapițer s. m., pl. tapițeri

tapițerie (meserie, atelier) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapițerie/tapiserie (partea tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria/tapiseria, g.-d. art.tapițeriei/tapiseriei; pl. tapițerii/tapiserii, art. tapițeriile/tapiseriile

tapiserie (țesătură)

tapițerie (meserie)

tapițerie, -riei gen. a.