TAPIȚERIE¹, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiserie s. f.] – Tapița + suf. -ărie.

TAPIȚERIE² elem. tapiserie.

tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie).

TAPISERIE² s. f. v. tapițerie.

TAPISERIE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.

tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile (desp. -ri-i-)

!tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapițerie/tapiserie (partea tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria/tapiseria, g.-d. art.tapițeriei/tapiseriei; pl. tapițerii/tapiserii, art. tapițeriile/tapiseriile

tapițerie, -riei gen. a.