TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapiser, tapisier s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

tapițer sm [At: POLIZU / V: (înv) ~pețar, ~iser, ~isier, ~țier / Pl: ~i / E: fr tapissier, it tappezziere, ger Tapezierer, ngr ταπισσιέρης] 1 (Îvr) Meseriaș care acoperă cu tapet (3) pereții unei încăperi. 2 Meseriaș specialist în tapisarea (3) mobilelor Si: (nob) mobilar.

TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapisarea mobilelor. – Probabil din pol. tapicer, bg. tapițer. Cf. germ. Tapezier.

TAPIȚER, tapițeri, s. m. Meseriaș specializat în tapisarea mobilelor. Și taică-tău a fost tapițer și pe tine te-a dat la carte. DEMETRIUS, C. 9.

TAPIȚER s.m. Lucrător specialist în lucrări de tapiserie. [Cf. germ. Tapezie(re)r].

TAPIȚER s. m. lucrător specialist în lucrări de tapițerie. (< germ. Tapezeie/re/r)

TAPIȚER ~i m. Meșter care tapisează obiecte de mobilă. /<fr. tapissier, it. tappezziere, germ. Tapezierer

tapițer m. cel ce lucrează tot felul de mobile de tapițerie și de stofe. [Nemț. TAPEZIER(ER)].

*tapițér m. (it. tappeziere, fr. tapissier, germ. tapezier și -ierer). Acela care face partea moale a mobilelor, așează perdelele și draperiile ș. a.

TAPISER² s. m. v. tapițer.

TAPISIER s. m. v. tapițer.

tapețar sm vz tapițer

tapiser sm vz tapițer

tapisier sm vz tapițer

tapițier sm vz tapițer

tapițer (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițeri

tapițer (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițeri

tapițer s. m., pl. tapițeri

tapisier s. m., pl. tapisieri

tapițer Cuvîntul este considerat ca provenind din it. tappezziere (DU, TDRG) sau din germ. Tapezierer (CADE), iar DLRM împacă ambele ipoteze (scriind forma germană între paranteze și presupunînd suprimarea în nemțește a ultimelor două sunete). Dar forma italiană trebuie exclusă, fiind mai depărtată, și aceasta cu atît mai mult cu cît nici situația geografică și culturală nu vorbește în favoarea ei. La drept vorbind, nici forma germană nu poate fi primită fără discuție. Cuvîntul există însă, exact sub aceeași formă ca la noi, în polonă (tapicer) și în bulgară (тапицер), prezentind o finală în acord cu structura limbilor slave. Forma bulgară se potrivește cu cea romînă și în ce privește accentul, în timp ce cea polonă diferă (tapi'cer). Dar aceasta nu exclude un împrumut din polonă. În SLG, p. 75, am spus că ofițer nu poate veni din polonă, din cauza diferenței de accent. Dar cred că în asemenea cazuri trebuie să ținem seamă și de forma, scrisă și, mai ales, de cazurile care au accentul pe e, din cauză că urmează încă o silabă. Cred că trebuie să preferăm aici limba polonă, din cauza sferei de noțiuni căreia îi aparține cuvîntul (vezi și fotel).